GAZA – ÎNTREAGA POVESTE
Bombardarea Gazei de către Israel a început duminică, 27 decembrie 2008, la două zile după Crăciun, timp în care majoritatea birourilor guvernamentale din întreaga lume au fost închise pentru vacanța festivă.
Bombardarea zonei intens populată de civili a atras oprobriul internațional încă de la început; cu toate acestea Israelul și-a continuat bombardamentul aerian, întărit de atacuri navale și urmat de o incursiune la sol. În timpul primelor patru zile de război, patru sute de palestinieni, majoritatea civili neimplicați în lupte, au fost uciși și mai mult de o mie răniți. Pe măsură ce soldații israelieni și-au condus tancurile și armata mai adânc în Fâșia Gaza, locuitorii au fost îngroziți, neavând unde să fugă. Nici un loc nu era sigur și mulți s-au refugiat timp de ore întregi în adăposturi subterane, în beznă totală, fiind ținuţi în picioare doar de adrenalina produsă de frica intensă.
Conflictul nu are nici un câștig, ci doar pierderi. Sute de palestinieni și-au pierdut viaţa și mai multe mii au suferit desfigurări și mutilări. De cealaltă parte a frontierei, israeliții s-au confruntat cu nesiguranța atacurilor cu rachete. Această broșură explică fondul actualului război din Gaza cu scopul de a ajuta oamenii să înțeleagă originile conflictului și argumentele înșelătoare ale Israelului în fața lumii, argumente care încearcă să justifice războiul.
CRONOLOGIE
Ianuarie 2006 – Hamas câștigă o victorie răsunătoare în alegerile electorale. Autoritatea palestiniană condusă de Hamas nu a fost acceptată de Israel, ceea ce a determinat etichetarea rezistenței Hamas în faţa ocupaţiei israeliene drept „terorism”. Rivalii politici ai Hamasului (grupul Fatah al lui Mahmoud Abbas) erau favorizați de Israel și de aliații lui și erau sprijiniți financiar și strategic pentru a elimina Hamasul. Au izbucnit violențe între Fatah și Hamas, după luni de conflicte.
Iunie 2007 – După o lună de lupte între Fatah și Hamas, în Fâșia Gaza dominată de Hamas, aceștia din urmă au preluat controlul asupra zonei. Președintele Abbas a declarat starea de urgență. Acest lucru a produs o ruptură în conducere între West Bank controlată de Fatah și Gaza controlată de Hamas.
Imediat după aceste evenimente Israelul a început sistematic să izoleze Gaza de lumea exterioară, impunând sancțiuni și punând efectiv întreaga zonă și populația civilă sub asediu. Această acțiune a fost sprijinită de aliații Israelului din întreaga lume și, drept rezultat, nevoia disperată de ajutor a palestinienilor a rămas fără răspuns. Israelul a închis toate cele patru puncte de graniță care făceau legătura spre și dinspre Gaza, permițând ca la populația asediată să ajungă doar provizii minime.
Ca urmare a blocadei Israelului în Gaza, trei sferturi dintr-un milion de oameni din Fâșie au devenit dependenți de ajutoarele alimentare ale UN, ajutoare cărora nu li se permitea întotdeauna să treacă granița. Rezultatul a fost șomajul în masă (80%), sărăcia și colapsul economic. Industria a ajuns într-un impas din cauza lipsei de materii prime. Afacerile, precum cele din domeniul panificației (brutăriile), au fost închise; rafturile din magazine zăceau goale; spitalele nu aveau medicamentele de strictă necesitate. Blocada Israelului asupra combustibilului s-a concretizat în lipsa de funcţionalitate a mașinilor; centralele au fost închise timp de mai multe zile la rând. De asemenea, lucrările de canalizare au fost închise, ducând la acumularea de deşeuri care au fost apoi deversate în mare, creând daune mediului.
Pacienții medicali au suferit imens, sute de oameni murind de boli tratabile, pentru că spitalele din Gaza rămăseseră fără stocuri, iar Israelul refuza să-i lase să treacă granița în Egipt sau în Israel pentru îngrijiri medicale. Printre cei care au murit au fost și copii ale căror vieți au fost curmate rapid, fără nici un motiv viabil.
Lipsa de alimente, de combustibil și de apă potabilă a generat boli și malnutriție. Ochii copiilor din Gaza sunt înceţoşaţi din cauza acestui asediu. Aceasta a fost într-adevăr o generație pierdută.
Ianuarie 2008 – După lunile marcate de aceste sancțiuni nenorocite a urmat un scurt răgaz, o ieşire din coșmar, când palestinienii au scăpat din tabăra lor de încarcerare, rupând gardurile de oțel de la Rafah, frontiera cu Israelul. Şapte sute cincizeci de mii de palestinieni au mărșăluit în Egipt pentru a cumpăra materiile de bază de care aveau nevoie disperată, inclusiv combustibil, ulei alimentar, chiar și animale, pentru a avea lapte. Granița a fost reînchisă o săptămână mai târziu, palestinienii redevenind prizonieri.
Martie 2008 – Cinci zile de atacuri aeriene și raiduri intense asupra Gazei au ucis peste o sută de oameni dintre care mulți erau civili și copii. Israelul a spus că răspundea atacurilor cu rachete din Gaza. Aceste rachete au fost răspunsul Palestinei la moartea și distrugerile aduse de sancțiunile israeliene. Condamnările internaționale puternice au exercitat presiuni asupra Israelului pentru a se retrage.
Iunie 2008 – Israelul și Hamasul au ajuns la un acord de încetare a focului prin care Hamasul se angaja să oprească focul cu rachete, iar Israelul să micșoreze embargoul asupra Gazei. Cu toate acestea Israelul nu a reușit să atenueze sancțiunile la nici un nivel, astfel că sărăcia și suferința din Gaza au continuat.
Noiembrie – 2008 – Acordul dintre Hamas și Israel, care a durat patru luni, a fost încălcat când Israelul a ucis şase soldați palestinieni și Hamasul a ripostat cu foc de rachete.
Decembrie 2008 – Focurile au încetat și luptătorii de frontieră au fost luați cu asalt în următoarea zi.
27 decembrie 2008 – Israelul a pornit un război sângeros în Gaza. A început un atac aerian, cu bombardiere F-16 și elicoptere de luptă, distrugând principala componentă de securitate a Hamasului din oraș și vizând o ceremonie de absolvire a școlii de poliție. Orașele din sud – Khan Younis și Rafah – au fost de asemenea lovite. Hamasul a trimis rachete departe, spre partea de sud a Israelului, ca represalii.
Conflictul a continuat să crească și Hamasul a suportat atacul armat israelian; Israelul a folosit arme ilegale împotriva populației. Urmele de uraniu folosit au fost găsite în trupurile victimelor. Israelul a continuat să împiedice trimiterea ajutoarelor în Fâșia Gaza, ajutoare de care oamenii aveau nevoie disperată.
În ciuda apelurilor UN de a opri violența, ministrul de externe al Israelului, Tzipi Livni, a făcut o declarație la Paris: „Nu există nici o criză umanitară în Gaza.”
Israelul i-a împiedicat pe jurnaliștii străini să pătrundă în Gaza și să transmită de la fața locului. Acest lucru a dus la o acoperire unilaterală a conflictului de către multe agenții media.
8 ianuarie 2009 – Consiliul de Securitate al UN a aprobat în unanimitate o rezoluție pentru încetarea focului, „imediată” și „de durată”, urmată de „retragerea totală” din Gaza a forțelor Israelului. Aceasta a fost total ignorată de către Israel.
Dicționarul Cambridge definește cuvântul holocaust astfel: „Un număr mare de distrugeri, în special prin foc sau căldură puternică, sau uciderea unui mare număr de oameni”. Mulți numesc situaţia palestinienilor drept Holocaustul oamenilor din Gaza.
ISRAELUL INDUCE ÎN EROARE LUMEA
Ø „Nu există nici o criză umanitară în Gaza” – Oamenii înfometați din Gaza infirmă acest lucru.
Ø „Noi ne apărăm” – Palestinienii sunt cei care se confruntă cu anihilarea, în mâinile soldaților israelieni. Gaza este o ruină, infrastructura sa s-a prăbușit sub bombardamente și cetățenii ei nu îşi pot îndeplini necesitățile de bază, inclusiv hrana.
Ø „Trebuie să oprim atacurile cu rachete” – Rachetele sunt rezultatul bombardamentului israelian, a crimelor și a sancțiunilor. Odată ce acestea se vor opri, palestinienii spun că se vor opri și rachetele.
Ø „Gaza nu mai este ocupată de Israel” – Cu toate că Israelul și-a retras cartierele militare din Gaza, încă mențin controlul asupra punctelor de frontieră, asupra spațiului aerian și maritim. Acest lucru înseamnă că Israelul, de fapt, încă ocupă Gaza.
OPRIŢI RĂZBOIUL DIN GAZA!
