COPIII PALESTINEI
Peste 53% din populația Palestinei este sub vârsta de 18 ani, deci nu este surprinzător să vezi tineri în primele rânduri ale demonstrațiilor împotriva ocupației.
Pietrele aruncate au ca țintă, de cele mai multe ori, transportoarele blindate israeliene; un adevărat spectacol al fermității împotriva puterii lui Goliat. Diferența aici este că pietrele nu vor face nici un rău vehiculelor armatei. În ciuda acestui lucru, mulți copii palestinieni au fost împușcați pentru că au aruncat cu pietre și alții au fost încarcerați până la un an de zile. Din 31 ianuarie 2010, 314 de copii palestinieni sunt ținuți în închisorile israeliene.
Politicile israeliene în teritoriile palestiniene ocupate, în special în Fâșia Gaza, au adus populația în pragul sărăciei. Impactul acesteia a fost cel mai grav asupra copiilor care se confruntă cu traume psihologice, stagnarea dezvoltării (a creșterii) și alte probleme de sănătate, ca rezultat al alimentației inadecvate.
Israelul permite intenționat ca 380.000 de copii să sufere de înfometare cronică sau acută, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a obligațiilor proprii, conform legislației internaționale.
Sărăcie și subnutriție
Copiii palestinieni se confruntă cu o mare problemă economică, socială și psihologică în condiţiile în care cresc sub ocupația israeliană. Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO – Food and Agriculture Organization), în aprilie 2009, sectorul agricol palestinian s-a luptat pentru a se menţine pe linia de plutire din cauza blocadei Israelului asupra importului și exportului, blocadă ce a generat mari dificultăți de a obţine alimente proaspete și la prețuri accesibile. Acest lucru a determinat apoi stagnarea creșterii, o problemă manifestată prin existenţa unei înălțimi reduse a copiilor, raportat la vârsta lor, cauzată, de obicei, de lipsa proteinelor și a vitaminelor esențiale. UNICEF a menționat în ianuarie 2009 că 10,3% din copiii sub cinci ani, din Fâșia Gaza, sunt mici de înălțime.
Mai mult de unul din cinci copii palestinieni din Cisiordania și Gaza (22.5%) suferă acum de subnutriție cronică sau acută și unul din cinci este anemic. Aproximativ 380.000 de copii palestinieni sunt bolnavi cronici și se confruntă cu condiții de viață ostile. Sărăcia generată de ocupație înseamnă o sănătate precară continuă. Efectele subnutriției cuprind și problemele pe care le au femeile însărcinate, ceea ce duce la o rată ridicată a nașterilor premature și la hipertensiune arterială în timpul sarcinii. Aceste lucruri au în schimb un efect dăunător asupra copiilor care sunt născuți.
Israelul, pe de altă parte, se bucură de un venit pe cap de locuitor de aproximativ 28.400 de dolari pe an, o sumă mai mare decât în Portugalia. În comparație, jumătate dintre familiile din Palestina trăiesc cu cinci dolari pe zi și sunt nevoite să împrumute bani chiar și pentru mâncare. În Gaza situația este cu mult mai rea de la începutul asediului din vara anului 2007. UN și alte organizații pentru drepturile omului acuză ocupația israeliană și politicile închise, în special în locuri ca Gaza, pentru sărăcia extremă suferită de palestinienii care, din punct de vedere istoric, au fost în stare să-și asigure înainte traiul fără nici un fel ajutor.
Comunitatea mondială a neglijat situația dificilă a copiilor palestinieni în principal pentru că Israelul a îngreunat extraordinar de mult accesul jurnaliștilor străini în teritoriile ocupate. Consecințele acestei sănătăți precare se vor resimţi de-a lungul generațiilor.
Conform dreptului internațional, Congresul al IV-lea de la Geneva stabilește că responsabilitatea pentru bunăstarea copiilor (palestinieni) îi revine puterii care ocupă, cu alte cuvinte, Israelului care a guvernat Cisiordania și Gaza încă din 1967. Atât timp cât populația rămâne sub conducerea sa militară, Israelului îi va reveni această responsabilitate.
În timp ce unele părți din teritoriile ocupate au revenit înapoi sub controlul Autorității Palestiniene, după acordurile de la Oslo, cei mai mulți comentatori au fost de acord că de la Autoritatea Palestiniană, permanent atacată și imobilizată, nu se poate aștepta găsirea unei soluţii pentru încetarea foametei. Faptele de la fața locului ne demonstrează că Israelul deține controlul asupra teritoriilor și, astfel, deține și responsabilitatea asupra civililor aflaţi în interiorul lor. A permite ca 380.000 de copii să moară de foame reprezintă o încălcare gravă a dreptului internațional.
Copii uciși în timpul Intifadei
Dintre cei 3.400 de palestinieni uciși în perioada septembrie 2000 – decembrie 2005, 652 au fost copii. Astfel, unul la fiecare cinci palestinieni a fost un copil şi, totuși, militarii israelieni își mențin ca unică țintă „teroriștii”.
Uciderea lui Muhammad Al-Durra, în fața unei echipe de filmare franceze, în septembrie 2000, a reprezentat începutul unui atac împotriva Palestinei, fără a lua în considerare vârsta victimelor. De la moartea sa, alți câțiva au avut o soartă similară.
Imam Al-Hams, 13 ani, a fost împușcat de 17 ori de un comandant israelian. În ciuda puternicelor dovezi împotriva lui, comandantul a fost achitat de toate acuzațiile în 2005.
Islam Dwidar, 15 ani, a fost împușcată în cap, în timp ce cocea pâine cu mama ei, în curtea din spate a casei. Atacul a fost complet neprovocat.
Tahreer Abu EL Jidyan, 15 ani, una dintre prietenele de școală ale lui Islam Dwidar, a fost de asemenea ucisă în aceeași zi, împușcată în cap de un lunetist, în timp ce mătura podeaua din casa sa. Atacul a fost complet neprovocat și a avut loc în timp ce mama sa stătea de vorbă cu ea.
Întreruperea, perturbarea educației
Mulți copii palestinieni au fost martorii uciderii prietenilor și a familiilor lor, iar aceasta a avut ca rezultat apariţia unor suferinţe psihice. În urma ofensivei israeliene din decembrie 2008 – ianuarie 2009, în timpul căreia 318 copii au fost uciși, mii de copii încă mai suferă efectele traumei și ale anxietății și au nevoie de ajutorul psiho-social de care sunt privați din cauza închiderilor politice.
De asemenea, educația este împiedicată de numeroasele obstacole de pe drumurile care împart teritoriile ocupate, făcând imposibilă frecventarea regulată a cursurilor. Scăderea frecvenței a dus, în consecință, la scăderea randamentului. În primul semestru al anului școlar 2007/2008, doar 20% dintre elevii claselor a VI-a din Gaza au trecut examenele standard la matematică, științe, engleză și arabă.
„Copiii au dreptul de a fi protejaţi de răni şi maltratări, fizice sau psihice. Autoritățile trebuie să se asigure că toți copiii sunt îngrijiți adecvat și protejați de violență, abuzuri și de neglijarea din partea părinților sau a celor care au grijă de ei.” - Art. 19 din Convenția Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului.
