Dacă urmărim versetele Coranului cel sfânt care îl menţionează pe Isus Christos - pacea asupra lui! - şi pe religia sa, constatăm că Coranul stabileşte că unicitatea deplină este crezul lui Christos; unicitatea în ceea ce priveşte adorarea unui singur Dumnezeu, în ceea ce priveşte creaţia, căci numai Allah este creatorul cerului şi al pământului şi al celor dintre ele, fără nici un asociat la această unicitate, în ceea ce priveşte esenţa şi calităţile, căci esenţa Sa nu este compusă, iar calităţile Sale nu au seamăn, iar El se situează mai presus de tată şi fiu.

Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă: “O, voi oameni ai Scripturii! Nu exageraţi în privinţa religiei voastre şi nu spuneţi despre Allah decât adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei şi un duh de la El. Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi! şi nu spuneţi “Trei!” Opriţi-vă de la aceasta şi va fi mai bine pentru voi! Allah nu este decât un Dumnezeu Unic! Slavă Lui! Să aibă El un copil? Ale Lui [Allah] sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi Allah este cel mai bun Ocrotitor [Wakil].” (4 : 171).

şi a mai grăit Allah Preaînaltul: “Necredincioşi sunt aceia care zic: “Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei”. Spune: “Cine L-ar putea împiedica pe Allah, dacă ar voi să-l facă să piară pe Mesia, fiul Mariei, ca şi pe mama lui şi pe toţi care se află pe pământ?”
(5 : 17).

Aceste texte coranice fac cunoscut faptul că Isus este un om pe care Allah l-a ales pentru a fi profet şi trimis. Allah i-a pogorât lui Isus Christos scriptura, adică Evanghelia, pentru a întări prin ea Tora, pentru a o întregi pe ea şi pentru a vesti un trimis cu numele de Ahmad care va veni după el, adică pe trimisul Muhammed, şi pentru a cuprinde călăuzirea dreptcredincioşilor pe calea cea dreaptă. Allah Preaînaltul a grăit: “şi [adu-ţi aminte] când Isus, fiul Mariei, a zis: O, fii ai lui Israel! Eu sunt Trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine şi vestind un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad!” (61 : 6).

Chemarea lui Isus Christos - aşa după cum afirmă istoricii - a fost o chemare la viaţa spirituală bazată pe cumpătare şi pe luarea din viaţa lumească doar a ceea ce este strict necesar pentru vieţuire. Isus Christos îndeamnă la credinţa în Allah şi în Ziua de Apoi, la considerarea Vieţii de Apoi ca fiind supremul ţel al omului în această lume.

Allah Preaînaltul a arătat în Coran că profetul Isus este unul din robii Săi, l-a creat şi i-a dat chip în pântecele mamei sale, aşa cum a dat chip şi celorlalte făpturi, şi că l-a creat fără să aibă un tată, după cum l-a creat pe Adam fără să aibă tată şi nici mamă. Allah l-a creat rostind cuvântul Lui: “Fii”. Totodată, el se referă la originea şi naşterea mamei sale şi la felul cum l-a purtat pe el în pântecul său. Allah Preaînaltul a grăit: “Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imran peste toate lumile [din vremea lor], / Ca scoborâtori unii din alţii. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim]. / Muierea lui Imran a zis: “Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul şi Atoateştiutor! [Sami’, ‘Alim]”. / şi când a născut, a zis ea: “Doamne, am zămislit o copilă!”, dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. şi un băiat nu este întocmai ca o copilă!
“Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui şeitan cel izgonit!”. / Domnul ei a acceptat-o cu bună primire şi a lăsat-o să crească cu bună creştere şi a încredinţat-o lui Zaharia. şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. şi a întrebat-o el: “O, Maria, de unde ai aceasta?” Iar ea îi răspundea: “Ea este de la Allah!” Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală! / Atunci Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga!”. / Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu [zicându-i]: “Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah. [şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi”. / El a zis: “Doamne, cum să am eu un băiat, când m-au ajuns bătrâneţile, iar muierea mea este stearpă?” şi i-a răspuns [Allah]: “Aşa!” Allah face ceea ce voieşte! / A zis [Zaharia]: “Doamne, dă-mi mie un semn!”. I-a răspuns [Allah]: “Semnul tău va fi că nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de trei zile, decât prin semne! Pomeneşte-L pe Domnul tău des şi laudă-L pe El seara şi dimineaţa!”. / Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor! / O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă!” / Acestea sunt dintre veştile necunoscutului pe care Noi ţi le revelăm. Tu nu ai fost lângă ei, când ei au aruncat calemurile lor [pentru a hotărî] care dintre ei s-o ocrotească pe Maria şi nu ai fost lângă ei nici când ei au avut discuţia. / Îngerii au zis: “O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Mesih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în Lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah]. / El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste, şi va fi dintre cei evlavioşi”. / Ea a zis: “Doamne, cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat?” I-a răspuns El: “Întocmai aşa!” Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar “Fii” şi el este de îndată! / şi El îl va învăţa scrierea şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. / şi trimis la fiii lui Israel [le va zice]: “Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros şi-i voi învia pe morţi, cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. În aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi! / Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite. Eu v-am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! / Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El! Aceasta este o cale dreaptă!” / Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis: “Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: “Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] Îi suntem supuşi [musulmani]! (3 : 33-52).

‘Imran, tatăl Mariei, a fost un bărbat de seamă printre învăţaţii din fiii lui Israel şi soţia lui era stearpă, nu i-a adus nici un copil. Atunci ea a căutat ajutor la Allah şi L-a implorat pe El cu supunere şi s-a legat prin jurământ că dacă va avea parte de un fiu, I-l va dărui Lui să-I fie slujitor la templul din Ierusalim. Allah i-a răspuns cererii şi ea a rămas grea şi a adus pe lume o fetiţă, dar fetele - conform obiceiului lor - nu erau potrivite să slujească la temple. şi i-a dat ei numele Maria şi L-a rugat pe Allah să o păzească pe ea şi să o primească. Allah Preaslăvitul a primit darul ei şi a fost mulţumit că prin fiica ei şi-a dovedit credinţa faţă de jurământul făcut.

‘Imran, tatăl Mariei, a murit pe când fiica lui era încă mică şi avea nevoie de cineva care să o hrănească şi să se ocupe de creşterea ei. Când mama ei a oferit-o preoţilor templului din Ierusalim, aceştia s-au întrecut care dintre ei să-i fie tutore şi a trebuit să tragă la sorţi pentru a-l alege pe cel căruia îi va fi încredinţată. şi astfel, i-a
devenit tutore Zaharia, soţul mătuşii ei, care a îndrumat-o către adorarea dreaptă până ce, într-o zi, a observat un lucru ciudat: de fiecare dată când intra la ea, în locul de rugăciune, găsea lângă ea hrana de care ea avea nevoie. A întrebat-o de unde are această hrană, iar ea i-a răspuns: „Este de la Allah, care hrăneşte pe cine voieşte El, fără socoteală.”

Fecioara Maria a crescut neprihănită, în adorare şi cucernicie, fiind pregătită pentru fapta mare pentru care Allah a ales-o şi îngerii au vestit-o despre alegerea lui Allah, aşa după cum a grăit Allah Preaînaltul: “Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor / O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă!” (3 : 42-43).

Allah a ales-o pe ea ca să fie mamă aceluia care se va naşte fără să existe motivele obişnuite pentru aceasta, pentru a deveni minunea lui Allah vestită, învingând îndoiala celor neîncrezători şi retezând limba mincinoşilor. Într-un hadis se spune că profetul Muhammed a zis: “Cele mai virtuoase dintre femeile care sălăşluiesc în Rai sunt patru: Khadija - fiica lui Khuwaylid, Fatima - fiica lui Muhammed, Maria - fiica lui ‘Imran şi Asiya - fiica lui Muzahim şi soţia lui Faraon.

Când Zaharia - care a fost un profet - a văzut binefacerile trimise de Allah asupra Mariei, a dorit să aibă şi el un fiu, cu toate că el era foarte bătrân şi s-a rugat lui Allah: “A zis: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga!” (3 : 38).

Şi Allah i l-a dăruit pe [Yahya] Ioan - pacea asupra lui! - şi l-a făcut şi pe el profet.

Când a devenit femeie, Maria a văzut o dată, pe când stătea în singurătatea ei, o imagine de care s-a speriat: a văzut un bărbat apropiindu-se de ea şi i-a fost teamă să nu-i pricinuiască un rău şi a cerut apărare de la Allah împotriva lui. Dar el i-a spus că este îngerul Gavriil şi că l-a trimis Allah pentru a-i vesti că va avea parte de un prunc curat.

S-a minunat şi a refuzat să creadă că ar putea avea un prunc de vreme ce nu are un soţ şi nu este nici târfă. Dar Gavriil - pacea asupra lui! - i-a spus că Allah este cu putere peste toate. Iată ce relatează Coranul în legătură cu această întâmplare: “Pomeneşte în Carte [Coranul] şi de Maria, când ea s-a retras de la neamul ei într-un loc spre răsărit / şi a pus între ea şi între ei un văl! şi atunci am trimis la ea Duhul Nostru, care i s-a arătat cu infăţişarea unui om adevărat. / A zis ea: “Caut apărare la Cel Milostiv faţă de tine! Dacă tu eşti cuvios, [nu te apropia de mine]!” / I-a răspuns el: “Eu sunt numai un trimis al Domnului tău, ca să-ţi vestesc un prunc curat!” / Însă ea a zis: “Cum să am eu un prunc, dacă nu m-a atins nici un bărbat şi nici târfă nu sunt?” / Ia răspuns el: “Aşa este! Dar Domnul tău a zis: “Aceasta pentru Mine-i [un lucru] uşor! şi-l vom face Noi un semn pentru oameni şi o îndurare din partea Noastră! Acesta-i un lucru [de mult] hotărât!” (19 : 16-21).

Gavriil i-a vestit printre altele că fiul ei se va numi Mesia Isus, fiul Mariei, şi că el va avea mare faimă, atât în această lume, cât şi în Lumea de Apoi, şi că el va fi dintre cei apropiaţi de Allah, că le va vorbi oamenilor atât atunci când se va afla în leagăn, cât şi atunci când va fi bărbat în toată firea, că Allah îl va învăţa pe el cartea, înţelepciunea şi Tora, şi-i va dărui lui Evanghelia, că îl va face pe el să se nască fără să aibă un tată, astfel încât să fie un semn pentru lume.
 

Maria a rămas grea din clipa când Gavriil i-a adus vestea cea bună, din porunca lui Allah Preaînaltul. şi a grăit Allah Preaînaltul: “Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a făcut din lut, şi apoi i-a zis lui “Fii!” şi el a fost” (3 : 59).

Maria a rămas descumpănită, cugetând la cele auzite de la Gavriil. Fără îndoială că ea se gândea la ceea ce vor spune oamenii despre o fecioară care rămâne grea şi aduce pe lume un prunc fără să aibă un soţ. Aceste gânduri au speriat-o şi au tulburat-o, făcând-o să caute izolare şi singurătate. şi s-a retras ea într-un loc, departe de lume, ascunzându-se de ochii oamenilor, de teamă ca taina ei să nu fie descoperită şi ca lumea să nu clevetească pe seama ei.
Când a venit vremea să nască, durerile facerii au împins-o lângă trunchiul unui curmal, încercând să se ascundă după el şi să se sprijine de el. Atunci şi-a adus aminte că ea va fi dezonorată şi ar fi vrut să fi murit mai înainte sau să fi fost un lucru neînsemnat, dar Gavriil a liniştit-o şi i-a poruncit să scuture curmalul şi să mănânce din fructele lui, să bea din pârâul care curgea pe lângă ea şi să se liniştească. De asemenea, a învăţat-o ce să spună, dacă o va blama cineva sau o va întreba despre sarcina ei. şi a grăit Allah Preaînaltul: “şi ea l-a zămislit şi s-a retras cu el într-un loc depărtat. / şi au apucat-o durerile lângă trunchiul unui curmal şi a zis ea: “O, de aş fi murit înainte de aceasta şi cu totul de-aş fi fost uitată!” / Dar [un glas] a strigat-o de sub ea, [zicându-i]: “Nu fi mâhnită! Domnul tău a făcut mai jos de tine un pârâiaş! / şi scutură spre tine trunchiul de curmal, căci el va lăsa să cadă lângă tine curmale proaspete coapte! / Aşadar, mănâncă, bea şi fii fericită [de copilul tău]! Iar de vei vedea tu vreun om, spune-i lui: “Eu i-am juruit Celui Milostiv un post şi de aceea nu voi sta astăzi de vorbă cu nici un om!” (19 : 22-26).

Când a născut pruncul şi a ieşit cu el, a fost o surpriză pentru oameni, atât pentru cei care îi cunoşteau cucernicia şi credinţa, cât şi pentru cei care nu i le cunoşteau.

Maria a căutat apărare în faţa acestei situaţii la sfatul pe care i-l dăduse Gavriil şi a făcut semn spre pruncul ei din leagăn, cerându-le să stea de vorbă cu el. Mânia lor a sporit, căci au crezut că-şi bate joc de ei, de vreme ce nu mai cunoscuseră până atunci un prunc care să vorbească din leagăn. Allah Preaînaltul a grăit: “Apoi a venit cu el la neamul ei, purtându-l [în braţe]. şi i-au zis ei: “O, Maria, tu ai făcut un lucru îngrozitor! / O, soră a lui Aaron, tatăl tău nu a fost un om [făcător] de rău, iar mama ta nu a fost o târfă!” / Ea [Maria] a făcut semn spre el, dar ei au zis: “Cum să vorbim cu acela care este un prunc de leagăn?” / Dar el [pruncul] a zis: “Eu sunt robul lui Allah! El mi-a dăruit Scriptura şi m-a făcut profet! / şi El m-a binecuvântat, oriunde aş fi, şi mi-a poruncit Rugăciunea [As-Salat] şi Dania [Az-Zakat], cât voi trăi, / şi bunăcuviinţă faţă de născătoarea mea! şi nu m-a făcut pe mine trufaş, nici ticălos!” (19 : 27-32).

Allah l-a trimis pe Isus - pacea asupra lui! - cu profeţia la fiii lui Israel, după ce a primit revelaţia de la Domnul său, care l-a învăţat Tora şi Evanghelia. Allah Preaînaltul a grăit: “şi El îl va învăţa scriptura şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia / şi trimis la fiii lui Israel” (3 : 48-49).

Aceasta s-a întâmplat după ce ei s-au abătut de la calea cea dreaptă. El a început să propovăduiască printre oameni mesajul său şi să-i cheme pe ei să-l urmeze, arătându-le aspectele referitoare la ceea ce este permis şi ceea ce este oprit, în legătură cu care ei aveau păreri diferite, şi îngăduindu-le lor unele lucruri care le fuseseră oprite. Allah Preaînaltul a grăit: “şi când a venit Isus cu semnele limpezi, a zis el: “Am venit la voi cu înţelepciunea, pentru a vă limpezi vouă unele [din lucrurile] în care voi sunteţi deosebiţi. Fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! / Allah este Stăpânul meu şi este Stăpânul vostru, aşadar adoraţi-L pe El! Aceasta este calea cea dreaptă!” (43 : 63-64).

Când Isus i-a chemat pe fiii lui Israel la Allah Preaînaltul şi le-a poruncit să fie recunoscători şi i-a oprit de la ceea ce este reprobabil, ei i s-au împotrivit cu toţii şi l-au acuzat de minciună. Atunci Allah l-a ajutat pe el să facă o serie de minuni şi acestea sunt relatate şi în Coran: “Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros, şi-i voi învia pe morţi, cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. În aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi! / Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite. Eu v-am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! / Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El! Aceasta este o cale dreaptă!” (3 : 49-51).

Există şi o altă minune pe care Coranul ne-o relatează: “[Aminteşte-ţi tu] când apostolii au zis: “O, Isus, fiu al Mariei, poate, oare, Domnul tău să ne coboare o masăservită din cer?” El le-a zis: “Fiţi cu frică de Allah, dacă sunteţi credincioşi!” / Ei au zis: “Voim să mâncăm din ea, ca să se liniştească inimile noastre şi ca să ştim că tu ne-ai spus nouă numai adevărul şi să fim întru aceasta printre martori”. / Atunci a zis Isus, fiul Mariei: “O, Allah, Stăpân al nostru! Coboară-ne nouă o masă servită din cer ca să ne fie nouă sărbătoare - pentru cel dintâi şi pentru cel din urmă dintre noi - şi semn de la Tine! şi blagosloveşte-ne pe noi cu cele de ospăţ, căci Tu eşti Cel mai bun dintre cei care hrănesc!” / şi i-a răspuns Allah: “O voi coborî vouă, dar pe acela care nu va crede nici după aceasta îl voi osândi cu un chin cu care nu voi mai pedepsi pe nimeni din toate lumile!” (5 : 112-115).

Minunile lui Isus - pacea asupra lui! - au fost potrivite pentru oamenii din vremea sa, care negau Duhul. Minunea sa era de tipul propovăduirii sale care consta în chemarea la educaţia spiritului şi la credinţa în înviere şi în existenţa unei alte vieţi, în care cel care a săvârşit bine va fi răsplătit după binele său, iar cel care a săvârşit rău va fi răsplătit după răul său.

Adversarii mesajului său au început să insufle bănuieli cârmuitorilor în privinţa sa şi să-i instige pe romani împotriva lui, dându-le de înţeles că în propovăduirea lui Isus s-ar afla sfârşitul împăratului şi distrugerea puterii sale. şi astfel au reuşit să-l determine pe guvernatorul roman să dea porunca de a fi reţinut şi condamnat la moarte prin răstignire. Coranul relatează că Allah nu le-a îngăduit lor să-l prindă pe Isus, ci l-a mântuit de primejdia lor:
“şi din pricina vorbelor lor: “Noi l-am omorât pe Mesia Isus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!”, în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut [cineva] să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privinţa lui [Isus], au fost în îndoială [în legătură cu moartea lui]; ei nu au avut cunoştinţă sigură despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri” (4 : 157). Sensul este că ei nu l-au ucis şi nici nu l-au răstignit, aşa cum au pretins şi cum s-a răspândit zvonul printre oameni, ci numai li s-a părut că l-au răstignit pe Isus, dar în realitate au răstignit pe altcineva. Iar aceia dintre oamenii Cărţii care au păreri diferite despre Isus se îndoiesc de adevărul răstignirii, căci nu au o dovadă categorică în această privinţă, ci numai presupun acest lucru.

Allah Preaînaltul a grăit: “De bună seamă, nu l-au omorât, / Ci Allah l-a înălţat la El” (4 : 157-158). şi Allah Preaslăvitul a mai grăit: “Când Allah a spus: “O, Isus! Eu îţi voi da o răsplată îmbelşugată, te voi înălţa la Mine, te voi mântui de cei care nu cred” (3 : 55). Expresia “îţi voi da o răsplată îmbelşugată” înseamnă că Eu îţi voi da răsplata ta şi nu voi da putere nimănui ca să te ucidă. În aceasta se află dovada apărării lui Isus Christos - pacea asupra lui! - de duşmanii săi şi de încercarea de a-l ucide. Iar prin cuvintele “şi te voi înălţa la Mine” cei mai mulţi comentatori au înţeles că Allah l-a ridicat la El pe Isus, cu trupul şi cu duhul său.

Aceasta este istoria lui Isus. şi a grăit Preaînaltul: “Acesta este Isus, fiul Mariei! Aceasta este povestea adevărată de care ei se îndoiesc! / Nu se cuvine ca Allah să-şi atribuie un fiu! Mărire Lui! Dacă El hotărăşte un lucru, atunci El zice “Fii!”, iar el este!” (19 : 34-35).

Pogorârea lui Isus pe pământ este unul din cele mai importante semne ale apropierii Zilei Judecăţii. El va coborî, bucurându-se încă de prima lui viaţă pe care i-a dăruit-o Allah şi va întări stâlpii Legii Islamului cu care a venit profetul Muhammed - acel mesaj care anulează toate rânduielile anterioare - fiindcă mesajul lui este o confirmare a mesajului lui Muhammed, fără ca el să mai fie confirmat cu ajutorul vreunei noi revelaţii de la Allah Preaputernicul şi Preaînaltul.

Acest lucru este confirmat atât de Coranul cel sfânt, cât şi de Tradiţia [Sunnah] cea curată despre Profet. Allah Preaînaltul a grăit: “Nu va fi nici unul dintre oamenii Cărţii care să nu creadă în el, înaintea morţii sale. Iar în Ziua de Apoi, el va fi martor împotriva lor” (4 : 159). Sensul este că nu va mai rămâne nici unul dintre oamenii Cărţii, după ce se va pogorî Isus - pacea asupra lui!

Există, de asemenea, numeroase tradiţii [hadis-uri], dintre care le menţionăm pe următoarele:

1. Cei doi şeihi - Al-Bukhari şi Muslim - au relatat, preluând de la Abu Hurayrah, că profetul Muhammed a zis: “Jur pe Acela în mâinile căruia se află sufletul meu că este aproape să coboare printre voi fiul Mariei ca judecător drept, şi el o să sfarme crucea, o să omoare porcul, o să oprească războiul şi bunurile se vor revărsa atât de mult, încât să nu le mai primească nimeni şi o singură prosternare să fie mai bună decât această lume cu tot ceea ce se află în ea”. Apoi, mai zice Abu Hurayra: “Citiţi, dacă voiţi, ceea ce a grăit Allah Preaînaltul: “Nu va fi nici unul dintre oamenii Cărţii care să nu creadă în el, înaintea morţii sale. Iar în Ziua de Apoi, el va fi martor împotriva lor”.

2. Muslim a consemnat, preluând de la Huzayfa: “Profetul Muhammed a venit la noi în timp ce noi ne sfătuiam şi ne-a întrebat: Despre ce vorbiţi voi? Am zis: Vorbeam despre Ceasul. Atunci el a zis: El nu va veni înainte ca voi să vedeţi zece semne: fumul - exegeţii au apreciat că este vorba de fumul despre care Coranul a pomenit atunci când Allah a grăit: “Deci, aşteaptă o zi în care cerul va veni cu un fum învederat” (44 : 10)

- Antichrist; animalul (ad-dabla); soarele răsărit de la Apus; pogorârea lui Isus, fiul Mariei; Iagug şi Magug; trei despicături de pământ - o despicătură în partea de răsărit, o despicătură în partea de apus şi o despicătură în Peninsula Arabă; iar ultima dintre acestea este un foc care va porni din Yemen şi-i va alunga pe oameni către locul lor de adunare”.

3. Muslim a relatat un hadis de la An-Nawas ben Sam’an, care a spus că profetul Muhammed a zis în legătură cu Antichrist: “(...) şi în vreme ce el [Antichristul] va fi astfel, Allah îl va trimite pe Mesia, fiul Mariei, şi el va pogorî în minaretul cel alb de la răsărit de Damasc, acoperit cu două straie, ţinând mâinile sale pe aripile a doi îngeri... Şi nu se cuvine ca un necredincios să simtă suflarea lui fără să moară. Iar suflarea lui ajunge până în zarea lui. şi el îl urmăreşte (pe Antichrist) până ce îl va prinde la poarta oraşului Ludd şi-l va omorî. Apoi va veni la Iisus un neam de oameni pe care Allah i-a apărat de ei şi le va mângâia feţele lor şi le va vorbi despre treptele lor din Rai”.

4. Ahmed a relatat că Abu Hurayra a spus că profetul Muhammed a zis: “Profeţii sunt fraţi, mamele lor sunt diferite, însă religia lor este una singură. Iar eu sunt cel mai apropiat dintre oameni de Isus, fiul Mariei, căci între mine şi el nu a fost nici un alt profet. Şi el va pogorî, iar când îl veţi vedea, o să-l cunoaşteţi: el este un bărbat de înălţime mijlocie, alb-roşcat, cu două straie pe el; capul lui parcă picură, cu toate că nu l-a udat. Şi va lovi el crucea şi va omorî porcul şi va pune birul şi-i va chema pe oameni la Islam. Iar Allah va nimici în vremea lui toate religiile, afară de Islam, iar Mesia îl va nimici pe Antichrist şi va rămâne pe pământ patruzeci de ani, iar după aceea va muri şi se vor ruga musulmanii pentru el.”

De aceea, toţi musulmanii au crezut în pogorârea lui Isus, fiul Mariei, în vremurile cele din urmă, în modul şi cu calităţile pe care le-a pomenit profetul Muhammed, ca şi în faptul că el s-a urcat la cer cu trupul său viu, aşa cum a arătat Allah Preaînaltul şi Preaputernicul în Coranul cel sfânt cu toată limpezimea.

Încheiem istoria despre Isus cu discuţia care va avea loc între el şi între Allah Preaslăvitul în Ziua Învierii, aşa cum se relatează în Coran: “şi când va zice Allah: “O, Isus, fiu al Mariei! Le-ai spus tu oamenilor: “Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei în locul lui Allah?” el îi va răspunde: “Mărire Ţie! Eu nu aş fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun! Dacă aş fi spus, ai şti, căci Tu doară ştii ce este în sufletul meu, pe când eu nu ştiu ce este în sufletul Tău! Doară Tu eşti Marele ştiutor al celor neştiute! / Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit: “Adoraţi-L pe Allah, Domnul meu şi Domnul vostru!” şi am fost martor împotriva lor atâta vreme cât m-am aflat printre ei. şi după ce m-ai luat la Tine, ai fost doar Tu Priveghetor peste ei, căci Tu eşti Martor tuturor lucrurilor!” (5 : 116-117).