Trăim într-o perioadă unică în istoria umanităţii. Am adus tehnologia la un grad inimaginabil de dezvoltare cu doar cincizeci de ani în urmă. Diversele descoperiri tehnologice au transformat treptat atât modul în care oamenii îşi îndeplinesc treburile zilnice, cât şi felul în care interacţionează.

 

Totuşi, în ciuda acestor realizări, n-am trăit niciodată o perioadă mai tumultuoasă decât cea din prezent. Am devenit simultan cea mai capabilă şi cea mai confuză generaţie din istorie. Trăim într-o perioadă dominată de nesiguranţă şi opoziţii extreme. Bogăţia de care anumite societăţi au parte în zilele noastre lasă în umbră oricare dintre civilizaţiile trecute, deosebit de prospere. În acelaşi timp, totuşi, diferenţa dintre cei care posedă această bogăţie şi populaţia săracă a lumii n-a fost niciodată mai mare. Chiar cu progresele înregistrate în medicină şi în agricultură, epidemiile şi mult răspândita foamete se apropie de cifre record. Cea mai mare parte a progreselor tehnologice pe care le vedem au fost transformate în cele mai distructive şi mai înfiorătoare forţe pe care le-a cunoscut omenirea vreodată. Dacă ar fi existat în istoria umanităţii vreun timp în care omul ar fi putut cauza ceea ce unii numesc Armageddon sau Apocalipsa, acesta ar fi într-adevăr acum. Familia-nucleu a devenit victima acestor timpuri. Drogurile, alcoolismul, desfrâul şi o complexă atmosferă de auto-distrugere abundă, iar societăţile au de suferit de pe urma acestui comportament. Oamenii nu se simt în siguranţă în propriile case, fiind vorba fie de ameninţarea venită din partea unui intrus disperat să obţină bani pentru droguri, fie de faptul că în orice moment casele lor ar putea fi distruse de rachete ucigaşe.

Idealul unei societăţi liberale a deschis calea tuturor lucrurilor ce sunt în detrimentul supravieţuirii umane. Copiii sunt expuşi unor lucruri pe care n-ar trebui să le vadă la asemenea vârste fragede. Însă în societatea liberală dorinţele individului sunt mai importante decât ceea ce este benefic pentru familie ca întreg. Oamenii au devenit sclavii celor mai degradante pasiuni ale lor, din cauza a ceea ce le este servit de către societate drept eliberare. Rezultatul este o decădere fără asemănare în istorie. Niciodată n-au existat mai mulţi alcoolici, criminali în serie, violatori decât acum. Aceasta se consideră a fi o societate civilizată. Oamenii caută disperaţi o soluţie. O soluţie care să nu fie nicio „fixare rapidă” şi nicio „bandă-proteză”, ci o soluţie care să acţioneze direct în inima a ceea ce chinuie omenirea şi să asigure un antidot de durată. Soluţia este Islamul.

ISLAMUL: ANTIDOTUL

Conform Centrului Naţional de Prevenire şi Control al Accidentelor (S.U.A.), accidentele de maşină cauzate de alcool provoacă o victimă la fiecare treizeci şi două de minute şi răniri uşoare au loc la fiecare două minute. Accidentele fatale în care a fost implicat alcoolul au constituit 40% din decesele rutiere în anul 2000, iar drogurile, excluzând alcoolul, au reprezentat factorul principal în 18% din totalul deceselor. Accidentele cauzate de alcool au totalizat un cost de peste 51 de miliarde de dolari numai în anul 2000. Efectul negativ al băuturilor alcoolice şi al drogurilor în societatea noastră civilizată nu poate fi negat. Fiecare om din aşa-zisele societăţi avansate a fost mai mult sau mai puţin afectat de răul acestor vicii. Serviciul Naţional de Supraveghere a Criminalităţii (S.U.A.) relatează că 28% dintre victimele violenţei au raportat faptul că atacatorul lor era sub influenţa băuturilor alcoolice sau a alcoolului aflat în combinaţie cu alte stupefiante. Actele de violenţă la locul de muncă, în care consumul de alcool a jucat un rol important, reprezintă 35% din totalul incidentelor, iar 25% dintre cei aflaţi în închisoare au afirmat că erau sub influenţa băuturilor alcoolice sau a drogurilor când au intrat în conflict cu familia, prietenii, logodnica etc. Gândiţi-vă la nenumăratele incidente de violenţă fără sens care ar fi putut fi evitate dacă n-ar fi fost implicate băutura sau drogurile. Islamul este singura religie din lume ce expune răul alcoolului şi al drogurilor în textele sale şi care îndepărtează orice ambiguitate privind poziţia sa referitoare la acest subiect:

„O, voi cei care credeţi! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate [idolii] şi săgeţile [pentru prezicere] sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriţi-vă de ele ca să izbândiţi!” (Sura Al-Ma’ida: 90);

„Şeitan doreşte numai să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc, şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la rugăciune. Oare nu vă veţi opri voi [de la acestea]?” (Sura Al-Ma’ida: 91).

Este evident că Sfântul Coran nu vorbeşte numai despre efectul alcoolului şi al drogurilor ca unealtă de stârnire a duşmăniei între oameni şi de distragere de la adorare, dar, în acelaşi timp, versetul condamnă şi viciul distructiv al jocurilor de noroc. Ni se propune un alt sistem care a inspirat aproximativ 23% din populaţia planetei în sensul renunţării definitive la băuturile alcoolice, droguri şi la jocurile de noroc. Sigur că în fiecare religie vor exista cei care nu respectă anumite principii ale doctrinei lor, dar procentajul crimelor şi al cazurilor de decese cauzate de alcool sau droguri, chiar şi în cele mai nerestrictive societăţi islamice, este nesemnificativ în comparaţie cu alte locuri.

Economia acestei lumi se schimbă atât de repede, încât individul nu poate ţine pasul cu fluctuaţiile sale atât în perioadele de creştere, cât şi în cele de descreştere. În prezent, economia mondială se clatină din temelii, iar indivizii, instituţiile şi chiar naţiuni întregi sunt paralizate de greutatea datoriilor. Datoria reprezintă o măsură reală a bogăţiei. Atât timp cât masele de oameni sunt menţinute la nivele de neplătit ale datoriei, ele nu reprezintă o ameninţare pentru cei care controlează traseul adevărat al banilor. Sistemele economice angajate de societăţile moderne sunt menite să blocheze o mare parte a populaţiei într-o formă a datoriei, permiţându-le oamenilor să utilizeze lucruri pe care în realitate nu şi le pot permite, îmbogăţind marile corporaţii ce asigură aceste produse şi sufocând creşterea şi creativitatea clientului cu o datorie omniprezentă. Totul a devenit posibil prin reclamarea dobânzii pe împrumut. Acest sistem poate fi incriminat şi mai mult dacă se ia în considerare situaţia următoare: cu cât venitul unui individ sau al unei instituţii este mai scăzut, cu atât trebuie să plătească o rată a dobânzii mai mare. Acest sistem a fost folosit de Banca Mondială şi de Fondul Monetar Internaţional (FMI) pentru a face prăpăd în aşa-numitele ţări în curs de dezvoltare, împrumutând sume imense de bani unor naţiuni ce nu le pot restitui pentru ca, mai apoi, să forţeze aceste ţări să renunţe la controlul propriilor resurse naturale şi umane. În Coran, Allah Preaputernicul se adresează direct răului acestui sistem şi oferă omenirii soluţia.

„Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât aşa cum se poticneşte cel atins de Şeitan şi această [pedeapsă] pentru că ei zic: «Şi negustoria e ca şi camăta», în vreme ce Allah a îngăduit negoţul, dar a oprit camăta. Cei cărora le vine povaţă de la Domnul lor şi se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte şi lucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic.” (Sura Al-Baqara: 275);

„O, voi, cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi lipsiţi-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas [la oameni], dacă sunteţi credincioşi!” (Sura Al-Baqara: 278).

Actele de bunătate în raport cu debitorul sunt o poruncă a Preaînaltului Allah şi, de asemenea, tot El ne indică modul în care să ne comportăm corect faţă de o persoană îndatorată:

„Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă ştiţi!” (Sura Al-Baqara: 280).

Singurul rezultat al unui sistem economic ce se bazează pe îndatorarea celorlalţi este bogăţia pentru câţiva şi sărăcia pentru marea majoritate. Oamenii sunt lăsaţi să moară de foame în adevăratul sens al cuvântului nu numai în ţări ca Malawi, Ruanda şi Etiopia, dar şi în ţări despre care se presupune că le merge bine. Mergi în oricare mare oraş din Statele Unite şi vei găsi un mare segment al populaţiei dormind în cutii şi în ghetouri, nu departe de unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Cum s-a ajuns la o asemenea neconcordanţă? Este reuşita unei societăţi determinată de egoismul său? Islamul interzice strângerea bogăţiei, cerând ca cei ce posedă bogăţie să le ofere din ea celor săraci cu scopul de a o purifica. Această poruncă este repetată de multe ori în Coran.

„[Milostenia este] pentru cei nevoiaşi, care se străduiesc pe calea lui Allah şi nu pot umbla prin lume! Cel neştiutor îi socoteşte înstăriţi din cauza pioşeniei lor. Îi cunoşti după semnul lor, căci ei nu cer de la oameni cu stăruinţă. Şi orice bine pe care îl faceţi, Allah îl ştie, căci El este Atoateştiutor [Alim].” (Sura Al-Baqara: 273);

„Cei care cred şi plinesc fapte bune, fac Rugăciunea şi dau Dania, au răsplata lor de la Domnul lor şi pentru ei nu este teamă şi nici nu vor fi ei mâhniţi.” (Sura Al-Baqara: 277).

Sistemul zekatului (daniei) în Islam este un principiu fundamental de adorare. Fiecare musulman care are posibilitate trebuie să ofere dania. Dania este numai pentru săraci şi nu cu scopul de a plăti salariul cuiva sau pentru alte activităţi extra curiculare, aşa cum este văzută ideea de caritate în majoritatea religiilor. Este singura orânduire în care bogăţia unei societăţi este distribuită oamenilor pentru a se asigura că diferenţa dintre cei bogaţi şi cei săraci nu este atât de mare. De asemenea, Bunul Allah porunceşte musulmanilor să fie darnici şi înţelegători faţă de cei cărora le-au oferit împrumuturi. Conform sistemului actual de legi şi regulamente, nevoiaşii care nu pot plăti sunt pedepsiţi în plus cu măriri de rată a dobânzii, sancţiuni ulterioare etc. Islamul este o binecuvântare pentru om, întrucât a venit pentru a eradica aceste forme de opresiune.

Astăzi, 42 de milioane de oameni sunt depistaţi ca suferind de SIDA; mai mult de cinci milioane au contractat acest virus numai în anul 2002. Peste un milion de oameni în Angola sunt infectaţi cu SIDA. Ca un barometru al principiilor morale actuale în societatea noastră avansată din punct de vedere tehnologic, însă înapoiată moral, gândiţi-vă că în 1970 erau cunoscute doar două boli transmisibile pe cale sexuală. Astăzi sunt ştiute douăzeci şi cinci de astfel de boli majore. În fiecare an, aproximativ cincisprezece milioane de oameni contractează o boală transmisibilă pe cale sexuală şi numai în Statele Unite există peste 65 de milioane de oameni suferind de o boală incurabilă, transmisibilă pe cale sexuală (Centrul de Metodă şi Cercetare din California, Universitatea California). Islamul este singurul sistem de viaţă ce cuprinde regulamente care împiedică larga răspândire a comportamentului ce cauzează aceste condiţii detestabile. În religia islamică atât castitatea bărbatului, cât şi a femeii trebuie să fie păzită cu meticulozitate. Există mai multe straturi ale acestui sistem profund care, în cazul în care sunt implementate, previn problemele cu care se confruntă societăţile actuale.

„Spune drept-credincioşilor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească ruşinea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Allah, doară, este Bineştiutor a ceea ce fac ei.” (Sura An-Nur: 30);

„Şi spune drept-credincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească ruşinea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi drept-credincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!” (Sura An-Nur: 31).

În calitate de fiinţe umane este foarte important să ne amintim că unul dintre lucrurile care ne disting de animale este faptul că purtăm haine. Acoperirea corpului este un comportament onorabil pentru că, pe drept cuvânt, ne arată cât de civilizată este o societate. De-a lungul istoriei, oamenii care nu se acopereau sau se acopereau în mică măsură, erau consideraţi înapoiaţi, barbari şi inculţi. Acum trăim într-un timp în care este încurajată dezvelirea, iar cei care se acoperă sunt etichetaţi drept „înapoiaţi”. Bărbaţii şi mai ales femeile sunt convinşi că a-şi expune trupurile înseamnă libertate. În ziua de azi, oamenii nu simt nicio ruşine în a etala înaintea străinilor ceea ce ar trebui să fie onorat şi protejat. Majoritatea oamenilor nu s-ar încumeta să-şi arate numărul contului în bancă şi nici nu şi-ar lăsa cele mai preţioase bijuterii sau suveniruri la vederea tuturor. Aşadar, de ce atunci când vine vorba despre noi înşine, despre soţiile şi fiicele noastre, permitem oricui să vadă orice? Astfel este slobozită fiara din om care, atunci când este pusă faţă în faţă cu mai multă dezgolire decât este ea dotată emoţional să suporte, începe să se angajeze într-un mod de comportament interzis, ce conduce la viol, moarte şi boală, aspecte pe care le regăsim în jurul nostru astăzi. Allah Preaînaltul spune:

„O, Profetule, spune soaţelor tale şi copilelor tale şi muierilor drept-credincioşilor să se învelească în gilbaburile lor, căci astfel va fi mai lesne să fie cunoscute şi să nu li se pricinuiască necazuri! Allah este Iertător şi Îndurător.” (Sura Al-’Ahzab: 59);

„O, fii ai lui Adam! Noi v-am dat vouă veşminte care să vă acopere goliciunile, ca şi podoabe. Dar veşmântul smereniei, acesta este cel mai bun! Acesta este [unul] dintre semnele lui Allah; poate că ei îşi vor aminti.” (Sura Al-’A’raf: 26);

„O, fii ai lui Adam! Să nu vă amăgească Şeitan, aşa cum i-a scos pe strămoşii voştri [Adam şi Eva] din Rai, dezbrăcându-i de veşmintele lor, ca să le arate goliciunile lor. El vă vede – el şi oştenii lui – în vreme ce voi nu-l vedeţi. Noi i-am pus pe şeitani aliaţi pentru aceia care nu cred.”(Sura Al-’A’raf: 27).

În orice societate în care promiscuitatea sexuală devine din ce în ce mai mult etalonul, structura unei societăţi, mai ales familia, sunt treptat distruse. În Statele Unite, 28% dintre copii trăiesc alături de un singur părinte, iar dintre ei, 84% alături de mama lor. 79% din numărul total de femei însărcinate sub douăzeci de ani sunt tinere necăsătorite. Prezervativele şi controlul naşterilor sunt soluţii disperate care cu greu funcţionează, întrucât a rezolva problema înseamnă a cerceta amănunţit rădăcina problemei. Rădăcina problemei este faptul că moralitatea este definită de modă, iar moda e trecătoare. Avem nevoie de o orânduire a moralităţii superioară faţă de ceea ce poate produce omul. Oamenii au o intuiţie profundă prin care recunosc faptul că există o Autoritate în viaţa noastră şi că supunerea faţă de această Autoritate reprezintă cheia succesului.

„Şi când Domnul tău a scos urmaşi din fiii lui Adam, din coastele lor şi le-a cerut să mărturisească ei înşişi, [zicându-le]: «Nu sunt Eu Domnul vostru?», au spus ei: «Ba da, facem mărturie!», pentru ca voi să nu spuneţi în Ziua Învierii: «Noi am fost fără grijă de aceasta.»” (Sura Al-’A’raf: 172).

Rasismul şi fanatismul mândriei apartenenţei la un neam au fost cauza multor conflicte de-a lungul istoriei. Oamenii care judecă bazându-se pe culoarea pielii sau care nutresc ură din cauza rasei sau a naţionalităţii sunt unii dintre cei mai mari duşmani ai umanităţii. Islamul a venit pentru a ne elibera de pericolele rasismului. Allah Atotputernicul ne spune în Coran că ceea ce ne distinge este evlavia şi nu înfăţişarea sau neamul.

„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateştiutor şi Bineştiutor.” (Sura Al-Hujurat: 13);

„Şi printre semnele lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru acestea sunt semne pentru cei care ştiu.” (Sura Ar-Rum: 22).

Islamul este un program de viaţă. Islamul este proiectat de către Allah pentru ca noi, punându-l în practică, să ne curăţăm de răul din noi. Atunci când musulmanilor li se porunceşte să se adune pentru rugăciune, rasa nu poate fi un factor discriminator. Rândurile în rugăciune nu sunt determinate de rasă. Pelerinajul musulmanilor la Mekka îl obligă pe rege să se îmbrace asemenea ţăranului. Îl obligă pe omul alb să treacă prin aceleaşi etape ale pelerinajului ca şi cel negru. Aceste ritualuri de adorare, împreună cu dania şi cu altele, dacă sunt corect puse în practică, pot conduce la o reală schimbare a individului şi, prin el, a întregii societăţi. Islamul este o religie a credinţei şi a practicii. Pentru a fi un bun musulman, individul trebuie să fie pregătit să muncească, să depună efort. Islamul cere disciplină şi autocontrol. Islamul este un mod de viaţă ce cuprinde îndeplinirea rugăciunii şi implorarea lui Allah în miezul nopţii, când toţi ceilalţi dorm. Islamul îi cere musulmanului să ţină post cu scopul de a-şi dezvolta tăria de a rezista sentimentelor de foame, sete şi dorinţelor trupeşti şi pentru a fi în stare să reziste tentaţiilor interzise. Islamul este un mod de viaţă şi de însuşire a cunoaşterii. Există atât de multe aspecte în legătură cu care omul îşi poate petrece întreaga viaţă învăţând diferite lucruri în Islam...

Allah Preaînaltul spune în Coran: „Şi se tem de Allah numai învăţaţii dintre robii Săi. Dar Allah este Puternic şi Iertător.” (Sura Fatir: 28). Musulmanul trebuie să fie mereu însetat de cunoaşterea acestei religii, deoarece, odată cu cunoaşterea Islamului vine şi înţelegerea şi practica corectă. Islamul cere curaj în faţa opoziţiei şi a batjocurii. Încă de la începutul punerii bazelor Islamului, musulmanii au fost şi sunt ţinta atacurilor. Uneori este vorba de un atac ideologic, iar alteori de un asalt fizic, la propriu. Cu toate acestea, musulmanul trebuie să aibă credinţa şi curajul de a continua să creadă şi să pună în practică principiile islamice, indiferent de ceea ce spun, fac sau cred ceilalţi din societate. Dacă a fi musulman este un lucru „nepopular”, atunci este cu atât mai important să continuăm să fim văzuţi şi auziţi practicându-ne credinţa. Ar trebui să ne amintim ce spune Atotputernicul Allah în Coran:

„[Aceştia sunt] cei răbdători, cei sinceri, cei smeriţi, cei care dau milostenie, cei care cer iertare înainte de revărsatul zorilor.” (Sura ’Al ’Imran: 17);

„Nu fiţi slabi şi nici întristaţi, căci voi veţi fi cei mai înălţaţi, dacă sunteţi credincioşi!” (Sura ’Al ’Imran: 139);

„Ei voiesc să stingă Lumina lui Allah [Islamul, acest Coran şi profetul Muhammed (sas)] cu gurile lor, însă Allah întregeşte Lumina Sa, chiar dacă necredincioşii nu voiesc.” (Sura As-Saff: 8).

Astăzi lumea noastră este chinuită de atât de multe „boli”, încât mulţi dintre noi ar fi tentaţi să-şi piardă speranţa şi să alunece în disperare. Ceea ce am prezentat mai sus este un scurt rezumat al câtorva dintre beneficiile Islamului şi cum poate aduce Islamul o reală schimbare în această societate, începând cu individul şi mergând mai departe, către întreaga omenire. Există multe alte subiecte pe care eu nu le-am prezentat, pentru care Islamul deţine antidotul potrivit, gata pregătit la picioarele noastre, fapt pentru care te încurajez să investighezi mai mult. Dacă de ceva timp cauţi răspunsurile la problemele menţionate mai sus, precum şi la altele, te încurajez să arunci o privire serioasă asupra Islamului. Nu uita, Islamul necesită acţiune, disciplină, cunoaştere, curaj, putere şi răbdare... Dragă cititorule, eşti cu adevărat silitor? Eşti destul de disciplinat? Eşti destul de inteligent? Eşti destul de curajos? Eşti destul de răbdător? Eşti destul de puternic? Cu alte cuvinte... EŞTI PREGĂTIT PENTRU ISLAM?