RUGACIUNEA - ADEVARATA MEA VIZA
Voi incerca sa scriu despre Rugaciune, de aceasta data, insa, lasand termenii "tehnici" cadrului scolastic, fara a incerca sa minimizez importanta lor deosebita sau fara a incerca sa ies din tema propusa gandirii. Doresc sa scriu liber, in acea stare pe care numai acest act de adorare mi-l poate oferi, despre ce inseamna rugaciunea pentru mine. Da, pentru mine, cel care nu cu foarte multa vreme in urma am ales sa imbratisez Islamul. Nu pentru tine, desi m-as bucura sa iti pot transmite din starea mea, ci pentru ... mine.
Da, Rugaciunea este diferita de ruga. Rugaciunea este mai sobra, se desfasoara la anumite ore, este interzisa in altele, impune o anumita gestica. Ruga, dimpotriva, este asemeni unui rau cristalin de munte, rau ce se poate revarsa si ne poate oglindi sufletele oricand, oricum. Fara restrictii. Si, cu toata larghetea sa, pentru ca mi s-a cerut sa vorbesc despre si numai despre Rugaciune, asa voi incerca sa fac.
Rugaciunea musulmanului, a mea, ma reprezinta in fata lumii. Ea este "cartea mea de vizita" sau "viza in alb" pentru Planeta in care locuiesc si pe care El, Slavit sa-I fie numele a creat-o ca un intins ogor.
Dinspre mass-media, ca orice cetatean onest, prea slab pentru a striga nedreptatile pe care le vad, pe care le simt, am retinut lupta permanenta, pe plan economic, politic si social, cu iz de santaj chiar, dusa intre diferite state si avand in mijloc tocmai ..."viza". "Romania spera ca de anul viitor sa adere la spatiul Schengen", "Guvernul roman face eforturi pentru ridicarea vizelor pentru ...", "in continuare se mentin restrictii de circulatie pentru ...".
Allah Preainaltul, insa, ne-a lasat noua, oamenilor, aceasta "viza in alb", numita Rugaciunea. Ea este la fel si pentru mine si pentru fratele meu din Sudan, cum, atunci cand il privesc pe cel din China, imi redescopar propria mea "foaie de parcurs". Rugaciunea mea se incapataneaza sa nu tina cont de criza economica. Nu-i trebuie acordate ratinguri de catre organizatii neguvernamentale, nu-i trebuie comandat vreun sondaj INSOMAR pentru a-i masura diferite performante sau stari. Singurul pentru care are un sens sunt numai eu si El, slavit sa-I fie numele.
Da, Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !), mi-a transmis prin vocile blande ale companionilor ca prin rugaciune imi pot curata pacatele de peste zi. Si, tie cititorule, iti spun ca acest lucru nu este oferit drept bonificatie sau credit pentru buna mea purtare, ci tocmai pentru greselile mele, pentru slabiciunile mele, pentru nedreptatile la care am asistat si gura mi-a fost inclestata. Tocmai eu, cel cazut, am avut nevoie de vestea cea buna a iubitului nostru Profet.
Si mai este ceva in Rugaciunea mea. Ceva care ma leaga permanent cu Allah Preainaltul : infranarea mandriei. Cand sunt cu capul jos, jos pe pamantul din care am fost creat, imi dau cel mai bine seama care-mi este locul. Si, tie, cititorule, chiar daca nu esti musulman, iti recomand acest exercitiu simplu. Cand simti ca stapanesti lumea, ca ii ai pe toti la degetul tau mic, aseaza-ti fruntea pe pamant. Inchide ochii si ramai asa pret de cateva secunde si mediteaza. Acela iti este locul, iubitul meu prieten. Si, da, iti marturisesc ca acolo ma simt cel mai bine. Acolo pot sa plang, caci lacrimile imi vor fi inghitite cel mai repede. Acolo ii simt pe cei goi si flamanzi. Si tot acolo invat sa nu mai colind din ambasada in ambasada pentru vizele acestei vieti.
Si, in rugaciunea mea, imi mai place sa transmit salutul de pace ingerilor, caci chiar daca eu nu-i vad, ei cu siguranta ma pot vedea.
Stiu, sunt slab. Mai am multe de invatat despre Rugaciune. Si nu despre termeni tehnici vorbesc, desi recunosc ca si aici trebuie sa ma perfectionez. Inainte, insa, trebuie sa invat ca ea sa-mi devina mai draga decat un meci de fotbal sau chiar decat finalizarea unui proiect important la serviciu ... Si sa inteleg ca este mai pretioasa decat somnul dulce de dimineata.
As vrea sa-mi vorbesc mai mult despre Khubaib ibn 'Adiyy (r.a.), companionul care, inainte de a fi crucificat a cerut un ragaz pentru a efectua doua unitati de rugaciune, spunandu-si "Pentru mine nu are nicio valoare in ce mod voi intalni moartea, atat timp cat voi muri musulman." Oare cati dintre noi, am fi cerut calaului imaginar sa ne ofere, nu o ora de ramas-bun cu parintii, sotia si copiii, rudele si vecinii, nu minute sa mai respiram si sa ne adunam gandurile acestei lumi, ci un ragaz pentru a ne pleca in fata Celui Care ne asteapta ? Oare nu am invatat ca totul este doar "placere amagitoare", ci Singurul Care nu piere este Allah Preainaltul ?
Si as fi vrut sa-i aud vocea lui Bilal ibn Rabah (r.a.), cel care ne-a transmis un mesaj care nu tine cont de culoarea pielii sau starea materiala. Ecourile vocii sale nu au murit. Trebuie numai sa te opresti din cand in cand si sa le asculti :
.... حي على الصلاة ... حي على الفلاح ...
Stau si ma cutremur : si daca el, iubitul Trimis al lui Allah Preainaltul nu ar fi fost inaltat la ceruri ?
Dan Michi
