SURA AL-’ANFAL / SURA PRĂZILOR

Sura Al-’Anfal este o sură medinită şi a fost revelată după sura Al-Baqara. În Coran urmează după sura Al-’A’raf. Este alcătuită din 75 de versete.

 

Ziua separării binelui de rău

Această sură a fost revelată în urma bătăliei de la Bedr; unii învăţaţi ai religiei au numit-o Sura Bedr. Bătălia de la Bedr a fost prima bătălie din Islam. Allah (SWT) numeşte în această sură ziua bătăliei drept ziua separării, deoarece a fost ziua în care Allah (SWT) a separat între ceea ce este bine (drept) şi rău (greşit). Este considerată ziua care a separat două ere în istoria umanităţii; o eră în care Islamul a fost slab şi o alta în care Islamul va creşte şi va deveni puternic, musulmanii transformându-se într-o naţiune puternică, aptă de a apăra Islamul până în zilele noastre. A fost o zi măreaţă în istoria umanităţii. Aşadar întreaga sură a fost revelată ca un comentariu asupra acelei zile.

Dacă este să măsurăm victoria în termeni materialişti, atunci putem spune că musulmanii nu au înregistrat nicio victorie în acea zi. Numărul musulmanilor era de 313. Ei nu erau pregătiţi pentru luptă, nici psihologic şi nici militar; nu erau înarmaţi în mod adecvat. Pe de altă parte, numărul necredincioşilor era în jur de 1000, iar ei erau foarte bine pregătiţi. De asemenea, merită să menţionăm că în această bătălie, musulmanii aveau doar un singur cal, în timp ce necredincioşii aveau 300 de cai. Astfel, din punctul de vedere al înarmării (pregătirii materiale), era imposibil ca musulmanii să câştige această bătălie.

 

Al-Ebrar (credincioşii evlavioşi)

 

Al-’Anfal înseamnă pradă, iar titlul acestei sure (Sura Prăzilor) provine de la acest cuvânt.

Companionii Profetului (saaws) comentează frumos această sură. Ei spun: „Motivul revelării surei (Al-’Anfal) am fost noi, companionii Profetului, atunci când nu am căzut de acord în legătură cu prăzile şi ne-am comportat urât”. Acest comportament urât la care s-au referit ei nu este acelaşi cu cel pe care îl ştim noi azi. Cu toate acestea, ei şi-au exprimat dezacordul ca atare, din cauza manierelor nepotrivite şi a umilinţei lor.

Pregătiri pentru victorie – lumeşti şi divine

Sura abordează principiile care stau la baza victoriei, o problemă compatibilă cu atmosfera generală a surei şi cu motivul care se află în spatele revelării acesteia. După ce musulmanii au ieşit victorioşi în bătălia de la Bedr, această sură a fost revelată pentru a infiltra factorii determinanţi universali ai victoriei în mintea musulmanilor, deoarece victoria nu a fost obţinută din întâmplare. Dimpotrivă, ea a fost câştigată datorită acestor principii lumeşti şi spirituale.

Astfel, există doi factori principali care conduc la obţinerea victoriei:

1-               Credinţa în faptul că victoria vine numai de la Allah (SWT), deoarece Allah spune: „Şi nu este victorie decât numai la Allah.” (Sura Al-’Anfal: 10).

2-               Consacrarea şi angajarea adecvată, conform principiului echilibrului de forţe, în lupta cu duşmanii; desigur, este preferabil să îi devansezi, dacă este posibil, prin folosirea unor planuri şi tactici eficace de a câştiga victoria.

Această sură pune accentul pe teza islamică prin care se afirmă că omul ar trebui să se încreadă în Allah (SWT), să fie sigur că El (SWT) este Cel Atotputernic şi să folosească toate mijloacele şi să depună toate eforturile pentru a obţine victoria. Din acest motiv, Allah (SWT) a revelat: „Allah nu schimbă îndurarea pe care a revărsat-o asupra unui neam, decât dacă ei schimbă ceea ce este în sufletele lor...” (Sura Al-’Anfal: 53). Acest verset ne indică faptul că Allah (SWT) este unica forţă şi cauză aflată în spatele oricărei victorii, fără a se uita că omul trebuie să facă tot ceea ce îi stă în putere. De aceea noi trebuie să avem în minte faptul că victoria este condiţionată de eforturile omului şi, astfel, trebuie să ştim că victoria depinde de două lucruri: efortul omului şi destinul lui.

Unii cred că victoria este doar un miracol divin şi astfel îi vezi pe ei cufundaţi în dua’ (rugi), rugându-se lui Allah (SWT) să le dea victoria, iar apoi te întrebi de ce rugile lor neîncetate au rămas fără răspuns. Problema este că ei nu au înţeles încă faptul că există alte aspecte ce trebuie luate în consideraţie: consacrare (încredere), planificare şi efort. Ruga (dua’) singură nu este de ajuns, dacă nu este însoţită de efort. Depinzând numai de dua’, nu vom mai fi conştienţi de natura religiei noastre şi de legile lui Allah (SWT) pe pământ.

Pe de altă parte, sunt aceia care continuă să facă tot ceea ce le stă în putinţă, elaborând planuri şi tactici. Totuşi, atunci când încearcă să îşi măsoare puterea cu cea a duşmanilor, o găsesc relativ inadecvată şi, în consecinţă, consideră că se află într-o poziţie vulnerabilă. Acest lucru este evident, deoarece ei se concentrează pe condiţiile lumeşti ale victoriei şi sunt într-o completă uitare a faptului că victoria este obţinută numai cu ajutorul lui Allah (SWT).

Sura ne îndrumă către un echilibru între aceste două atitudini antitetice; încrederea în destinul lui Allah trebuie să fie întotdeauna fundamentul de care să ţinem cont atunci când îndeplinim condiţiile lumeşti ale victoriei.

 

Victoria este de la Allah (SWT)

Sura începe cu o întrebare: „Ei te întreabă despre prăzi...” (Sura Al-’Anfal: 1). Cuvântul arab nefl desemnează, originar, şi rugăciunea opţională (peste limita obligaţiei) sau cadoul. Acest verset ne indică întrebarea adresată de oameni în legătură cu împărţirea prăzilor. „Spune: «Prăzile sunt ale lui Allah şi ale Trimisului! Şi fiţi cu frică de Allah, fiţi cu pace între voi şi fiţi cu supunere faţă de Allah şi faţă de Trimisul Său, dacă sunteţi credincioşi!»” (Sura Al-’Anfal: 1).

Calităţile credincioşilor sunt enumerate în versetele care urmează: „Ci cu adevărat credincioşi sunt aceia ale căror inimi se cutremură când se pomeneşte [numele lui] Allah...” (Sura Al-’Anfal: 2). Este interesant aici de remarcat faptul că răspunsul la întrebarea lor în legătură cu împărţirea prăzilor obţinute în luptă nu urmează imediat după întrebare. Mai exact, răspunsul îl găsim inclus în versetul 41, adică după 40 de versete de la întrebarea originară: „Şi să ştiţi că a cincea parte din ceea ce aţi luat drept pradă este pentru Allah, Trimisul Său şi apropiaţi, orfani, sărmani şi trecătorul de pe drum [nevoiaş]...” (Sura Al-’Anfal: 41).

Motivul întârzierii oferirii acestui răspuns este faptul că, atunci când musulmanii au întrebat de prăzile obţinute în luptă, toţi se gândeau în acel moment că a fost victoria lor lumească, aşa că Allah (SWT) i-a învăţat că victoria este a Lui Singur şi că ea a fost câştigată numai cu ajutorul Lui. Răspunsul iniţial este inclus în următorul verset: „Spune: «Prăzile sunt ale lui Allah şi ale Trimisului!»” (Sura Al-’Anfal: 1) şi este o observaţie prin care li se reaminteşte că prăzile nu le aparţin lor, pentru început. Coranul, în mod subtil şi graţios, le distrage atenţia musulmanilor de la prăzi pentru a le infiltra în minte principiile victoriei, înainte de orice altceva. Mai târziu ni se explică cum sunt împărţite prăzile. Allah (SWT) spune, spre sfârşitul surei: „Deci mâncaţi voi din cele ce le-aţi luat ca pradă, dacă ele sunt îngăduite şi bune...” (Sura Al-’Anfal: 69). Astfel, Allah (SWT) clarifică tot ceea ce este important şi indică importanţa secundă a caracterului lumesc al unor probleme cum ar fi împărţirea prăzii.

Sura este împărţită în două părţi: prima parte se ocupă în special de teza că numai Allah (SWT) aduce victoria, în timp ce a doua parte se ocupă de condiţiile lumeşti pe care trebuie să le îndeplinim pentru a obţine victoria.

 

PRIMA PARTE: „...şi nu este victorie decât numai la Allah...” (Sura Al-’Anfal: 10). Prima parte indică binecuvântarea lui Allah asupra musulmanilor, deoarece El este Cel Care i-a ajutat să obţină victoria.

 

1- Începerea luptei

 

Allah spune: „La fel, în numele Adevărului te-a scos Domnul tău din casa ta, cu toate că o parte dintre drept-credincioşi nu erau doritori.” (Sura Al-’Anfal: 5). Mulţi dintre credincioşi nu doreau să lupte, dar Allah (SWT) a pregătit deja un plan pentru a restabili ordinea şi pentru a dezvălui adevărul: „[Aduceţi-vă aminte] când Allah v-a făgăduit vouă că una din cele două va să fie a voastră! Şi aţi fi vrut voi să fie a voastră cea care nu avea arme, însă Allah a voit să se adeverească Adevărul şi să curme neadevărul, cu toate că nelegiuiţii se împotriveau.” (Sura Al-’Anfal: 7-8).Aceste versete sunt limpezi precum cristalul: începerea luptei a fost aranjată de Allah (SWT).

 

2- Pregătirea psihologică pentru luptă

 

Allah spune: „[Aduceţi-vă aminte] când El v-a învăluit pe voi cu un somn, ca o pavăză din partea Sa, şi a pogorât asupra voastră din cer apă, ca să vă curăţească pe voi cu ea şi să îndepărteze de la voi murdăria lui Şeitan şi să vă întărească inimile şi să vă statornicească picioarele cu ea.”(Sura Al-’Anfal: 11).

Allah (SWT) i-a învăluit pe musulmani cu un somn uşor înainte de începerea bătăliei, iar apoi i-a trezit şi a pogorât apă din cer ca ei să poată face abluţiunea pentru a prinde putere. Chiar şi pregătirea psihologică a fost aranjată de Allah (SWT).

Unul dintre sahabe (companion al Profetului) descrie întâmplarea spunând că, în timp ce păzea armata musulmană, l-a cuprins somnul. Când i-a privit pe restul companionilor, i-a văzut pe ei perfect adormiţi, în pofida atmosferei de teamă şi spaimă ce domina situaţia. Tot ceea ce s-a întâmplat a fost în conformitate cu planul lui Allah (SWT).

 

3- Pregătirea spirituală a armatei

Nu numai începerea luptei şi pregătirea psihologică au reprezentat planul lui Allah, ci şi starea psihologică a trupelor pentru care s-au cheltuit sume enorme de bani. Pregătirea spirituală divină a trupelor musulmane este prezentată în următorul verset: „[Adu-ţi aminte] cum Allah ţi i-a arătat în visul tău puţini. Iar dacă ţi i-ar fi arătat mulţi, v-aţi fi temut voi şi aţi fi avut păreri deosebite asupra acestui lucru. Dar Allah v-a păzit [de aceasta]. El este bineştiutor al celor dinăuntrul piepturilor. Şi [adu-ţi aminte] cum El vi i-a arătat puţini în ochii voştri, când v-aţi întâlnit, după cum v-a împuţinat şi pe voi în ochii lor, pentru ca Allah să împlinească un lucru ce trebuia împlinit. Şi la Allah se întorc [toate] lucrurile.”(Sura Al-’Anfal: 43-44).

Allah a făcut ca armata musulmană să-i vadă în număr mic pe necredincioşi pentru ca musulmanii să nu intre în panică şi să fie înfricoşaţi, în timp ce pe necredincioşi Allah i-a făcut să-i vadă pe musulmani puţini pentru a-i subestima. Acelaşi efect a fost aplicat aceluiaşi incident, dar a avut două influenţe total diferite pentru fiecare tabără. Slavă lui Allah (SWT), Cel Care asigură victoria şi ajută la obţinerea ei!

Coborârea îngerilor

Coborârea îngerilor este evidentă în cel de al nouălea verset: „[Aduceţi-vă aminte] când voi cereaţi ajutor Domnului vostru şi El v-a răspuns numaidecât: «Eu voi să vin în ajutor cu o mie de îngeri, rânduiţi unul după altul!»” (Sura Al-’Anfal: 9).

De asemenea, acest fapt poate fi observat şi în versetul: „[Aduceţi-vă aminte] când Domnul vostru le-a revelat îngerilor: «Eu sunt cu voi! Întăriţi-i, aşadar, pe cei care cred! Ei vor arunca spaimă în inimile celor care nu cred! Loviţi-i, deci, peste gâturi şi loviţi-i peste toate vârfurile degetelor!»” (Sura Al-’Anfal: 12).

Doar Allah (SWT) este Stăpânul Etern al Suveranităţii şi numai El poate să facă ceea ce doreşte. Nu putem să ne încredem în nimeni altcineva, în afară de Allah (SWT), pentru oferirea victoriei. Dependenţa de alte lucruri inferioare nu duce absolut nicăieri.

 

4- Timpul şi locul bătăliei

 

Versetele progresează spre ceea ce este mai presus de factorii psihologici; rânduiala divină a timpului şi a locului bătăliei. Chiar şi câmpul de luptă a fost ales de Allah (SWT), aşa cum este prezentat în următorul verset: „[Aduceţi-vă aminte!] când voi eraţi pe malul apropiat, iar ei [duşmanii] pe malul îndepărtat [al văii], iar caravana se afla mai jos de voi. Dacă voi v-aţi fi dat întâlnire, nu aţi fi fost atât de înţeleşi asupra timpului întâlnirii...” (Sura Al-’Anfal: 42).

Panta apropiată a văii, unde tabăra musulmană era situată, prezenta o calitate a nisipului care a permis ca ploaia să îl facă mult mai solid. Ploaia a făcut ca terenul să fie stabil sub picioarele musulmanilor, astfel deplasarea în jurul câmpului de luptă a devenit mult mai uşoară. Însă pe cealaltă pantă, ploaia a cauzat inundaţii ce au constituit un obstacol pentru armata necredincioşilor şi pentru călăreţi. Aceasta este o manifestare a puterii lui Allah, Cel Care face victoria, Susţinătorul credincioşilor.

 

5- „Şi nu voi i-aţi omorât, ci Allah i-a omorât.” (Sura Al-’Anfal: 17).

Sura continuă până când un verset clarifică evoluţia şi rezultatul bătăliei, când Profetul (saaws) a aruncat cu nisip peste feţele necredincioşilor, spunând: „Fie ca aceste feţe să fie deformate”; „Şi nu voi i-aţi omorât, ci Allah i-a omorât. Şi când tu [Profetul] ai aruncat [un pumn de nisip], nu tu l-ai aruncat, ci Allah l-a aruncat...” (Sura Al-’Anfal: 17).

Versetul pune accentul pe dua’ (ruga la Allah SWT) pentru victorie, deoarece Allah spune: „Şi nu este victorie decât numai la Allah...” (Sura Al-’Anfal: 10). Fără îndoială că Profetul (saaws) a continuat să se roage cu insistenţă în ziua bătăliei de la Bedr, până când cămaşa i-a alunecat pe spate peste umeri şi toţi îi puteau vedea braţele. Atunci Abu Bekr (ra) i-a spus: „Ia-o uşor, o, Trimis al lui Allah!” Întrucât victoria este de la Allah (SWT), cineva ar trebui să răspundă chemării lui Allah astfel: „O, voi cei care credeţi! Răspundeţi lui Allah şi Trimisului Său, dacă vă cheamă la ceea ce vă dă viaţă!...” (Sura Al-’Anfal: 24).

PARTEA A DOUA: „Deci pregătiţi [pentru luptă] împotriva lor tot ceea ce puteţi din forţă şi din cai înşeuaţi...” (Sura Al-’Anfal: 60).

1- Importanţa luării măsurilor necesare şi impactul lor asupra victoriei

Allah (SWT) spune: „Deci pregătiţi [pentru luptă] împotriva lor tot ceea ce puteţi din forţă şi din cai înşeuaţi, cu care să-i înspăimântaţi pe duşmanul lui Allah şi pe duşmanul vostru...” (Sura Al-’Anfal: 60). Acest verset ne dezvăluie limpede sensurile lui. Aceeaşi sură care pune accentul pe faptul că victoria este de la Allah (SWT) subliniază de asemenea importanţa pregătirii şi a luării de măsuri adecvate. Pe lângă îndreptarea către Allah (SWT) pentru a-I cere ajutorul, planificarea este un factor la fel important în obţinerea victoriei. Mai mult, această sură abordează problema echilibrului de forţe, indicând faptul că, dacă o singură persoană se luptă cu o armată întreagă, niciodată nu va putea câştiga lupta spunând pur şi simplu: „Şi nu este victorie decât numai la Allah.” (Sura Al-’Anfal: 10). Aceasta este, de fapt, o concepţie greşită care circulă printre noi în legătură cu religia şi cu legile divine pe baza cărora funcţionează universul.

Este important să precizăm în acest moment că expresia „a inspira teamă” este menţionată cu sensul de a împiedica lupta şi vărsarea de sânge. Deci musulmanii trebuie să aibă o putere prin care să-i îngrozească pe duşmani şi, în consecinţă, să transforme lupta într-o alegere mai puţin favorabilă pentru duşmani. Chiar şi pe timp de război, Islamul, în ciuda concepţiilor greşite pe care le au în zilele noastre oamenii, cheamă la pace. Allah (SWT) spune: „... şi pe alţii decât aceştia, pe care voi nu-i ştiţi, dar pe care Allah îi ştie...” (Sura Al-’Anfal: 60). Aşadar versetul încurajează expunerea puterii şi a echipamentului musulmanilor pentru a-i împiedica pe duşmani să se lupte cu ei.

În mod corespunzător, Allah (SWT) spune în următorul verset: „Iar dacă ei vor înclina către împăcare, înclină şi tu către ea. Şi încrede-te în Allah...” (Sura Al-’Anfal: 61).

2- Echilibrul puterilor lumeşti

Este adevărat că Allah (SWT) îl ajută pe oricine doreşte El, dar omul trebuie să aibă în minte echilibrul de forţe şi îndeplinirea cerinţelor lumeşti ale victoriei. Eu afirm asta doar pentru ca apoi cineva să nu spună: „Dacă există un sprijin divin al îngerilor, atunci noi de ce trebuie să mai facem pregătiri?” Allah (SWT) spune: „O, Profetule! Îndeamnă-i pe drept-credincioşi la luptă! Dacă douăzeci dintre voi sunt statornici, vor birui ei două sute, iar de sunt între voi o sută, vor birui ei o mie dintre aceia care nu cred, căci aceştia sunt un neam care nu pricep. Acum, Allah v-a uşurat vouă [sarcina], căci El ştie că în voi este slăbiciune. Dar dacă printre voi sunt o sută statornici, ei vor înfrânge două sute, iar dacă printre voi sunt o mie, ei vor înfrânge două mii, cu voia lui Allah, căci Allah este cu cei statornici.” (Sura Al-’Anfal: 65-66).

 

Expresia „cu voia lui Allah” indică indiscutabila putere a lui Allah în ceea ce priveşte victoria. El (SWT) ajută pe cine voieşte El. Mai mult, versetele indică faptul că răbdarea este importantă în obţinerea victoriei şi „... şi Allah este cu cei răbdători” confirmă acest lucru. Slavă lui Allah Care a limitat cei doi factori ce contribuie la obţinerea victoriei într-o singură sură!

 

3- Înţelegerea legilor de război

Versetele vor aborda acum factorii care au jucat un rol important în pierderea bătăliei de către necredincioşi. Pe lângă faptul că erau necredincioşi, ei nu erau echipaţi cu o putere materială care să-i ajute la obţinerea victoriei, aşa cum indică şi următorul verset: „...iar de sunt între voi o sută, vor birui ei o mie dintre aceia care nu cred, căci aceştia sunt un neam care nu pricep...” (Sura Al-’Anfal: 65). Aceasta înseamnă că ei nu au înţeles factorii care ar fi putut să-i ajute la obţinerea victoriei. Mai mult, lor le lipsea experienţa necesară în tactica militară. Musulmanii ar trebui să înveţe din sura Al-’Anfal, legile lui Allah (SWT) şi condiţiile lumeşti ale victoriei.

 

4- Supunerea faţă de Allah (SWT) şi frăţia pe calea lui Allah

Allah (SWT) ne indică existenţa unei alte condiţii lumeşti care trebuie să fie îndeplinită pentru a obţine victoria, aşa cum ne arată următorul verset: „Şi fiţi supuşi lui Allah şi Trimisului Său, şi nu vă certaţi ca să nu pierdeţi şi să nu piară forţa voastră! Şi fiţi răbdători, căci Allah este cu cei răbdători!” (Sura Al-’Anfal: 46).

Menţinerea unităţii şi renunţarea la certuri sunt cerinţe vitale ale victoriei.

Allah (SWT) spune: „Însă dacă ei vor voi să te înşele, atunci Allah îţi va fi de ajuns. El este Cel care te-a susţinut cu ajutorul Său şi prin drept-credincioşi şi Care a unit inimile lor. De ai fi cheltuit tu tot ceea ce se află pe pământ, tot nu ai fi unit inimile lor, însă Allah i-a unit, căci El este Puternic şi Înţelept.” (Sura Al-’Anfal: 62-63).

În consecinţă, frăţia este unul dintre factorii importanţi care contribuie la victorie.

 

5- Manifestarea aroganţei şi a vanităţii

La acest aspect se face referire în mod evident în versetul 47: „Şi să nu fiţi ca aceia care au ieşit din casele lor mândri, de ochii lumii, pentru ca să se abată de la calea lui Allah...” (Sura Al-’Anfal: 47). Aceasta este o altă cerinţă lumească neîndeplinită, care a condus la înfrângerea necredincioşilor; au măcelărit cămile, s-au îmbătat şi au sărbătorit cu aroganţă, înainte de începerea bătăliei, pentru a-i speria pe toţi arabii. Vanitatea lor i-a făcut, cu siguranţă, să îi subestimeze pe adversarii lor şi astfel au pierdut bătălia.

 

6- Calităţile credincioşilor; pozitive şi practice

 

Multe dintre versetele acestei sure armonizează cele două concepte: încrederea totală în Allah (SWT) şi o pregătire completă pentru acţiune. Acesta este cu siguranţă motivul pentru care sura enumeră trăsăturile credincioşilor şi apoi încheie aceste descrieri cu versetul următor: „Aceştia sunt cu adevărat credincioşi” (Sura Al-’Anfal: 4). Mai mult, spre sfârşitul surei, în versetul 74 în mod special, calităţile adevăraţilor credincioşi sunt reamintite şi sunt urmate de ceea ce poate fi tradus: „aceia sunt cu adevărat credincioşi” (Sura Al-’Anfal: 74). Aceleaşi cuvinte le găsim atât la începutul, cât şi la finalul surei; cu toate acestea există o diferenţă semantică între ele. Calităţile menţionate la început se referă la credinţă şi sunt bine prezentate în versetul al doilea în care Allah spune: „Ci cu adevărat credincioşi sunt aceia ale căror inimi se cutremură când se pomeneşte [numele lui] Allah şi a căror credinţă sporeşte când li se citesc versetele Lui şi se încred în Domnul lor.” (Sura Al-’Anfal: 2). Aşa cum putem observa aici, versetul conţine calităţi plăcute, deoarece se află în acea parte a surei care are legătură cu credinţa.

Principala preocupare a celei de a doua părţi a surei o reprezintă cerinţele lumeşti ce trebuie îndeplinite pentru obţinerea victoriei. De aceea calităţile credincioşilor sunt acum: „Iar aceia care au crezut şi au purces în pribegie şi au luptat pe calea lui Allah, ca şi aceia care au dat adăpost şi au dat ajutor, aceia sunt cu adevărat credincioşi...” (Sura Al-’Anfal: 74). Adevăraţii credincioşi, ca atare, posedă calităţile care sunt amintite în cele două părţi ale surei. Ei se supun lui Allah (SWT), Îl adoră pe El, se străduie pe calea Lui; ei sunt cei care sprijină şi ajută religia lui Allah cu înflăcărare, trăiesc pentru Islam şi iau în consideraţie toate măsurile. Din acest motiv urmează următorul verset central: „O, voi, cei care credeţi! Când întâlniţi o oaste [de duşmani], fiţi statornici şi pomeniţi-L pe Allah mult, pentru ca voi să izbândiţi!” (Sura Al-’Anfal: 45).

Acest verset conţine toţi factorii victoriei: „fiţi statornici” înseamnă să faci tot ceea ce îţi stă în putere (referire la luarea de măsuri); „pomeniţi-L pe Allah mult” înseamnă să te întorci la Allah (SWT) pentru a-I cere ajutorul, deoarece doar El este Cel Care face victoria; „pentru ca voi să izbândiţi”este cu siguranţă punctul în care victoria este câştigată. Mai mult, pasajul legat de timp nu poate schimba aceste principii. Repetarea următorului verset accentuează faptul că: „[Ei sunt asemenea] neamului lui Faraon şi celor de dinaintea lor, care nu au crezut în semnele lui ...” (Sura Al-’Anfal: 52). Versetul arată clar că motivul condamnării lor a fost necredinţa lor plină de aroganţă (ignorarea aspectului divin), în timp ce versetul 54 indică motivul lumesc: nedreptatea lor − „căci toţi erau nelegiuiţi” (Sura Al-’Anfal: 54).

Motivul alegerii acestui titlu Al-’Anfal (prăzile din luptă)

Prăzile din luptă se referă la caracterul lumesc. Întâmplarea este că musulmanii, după bătălia de la Bedr, s-au certat; ei s-au purtat duşmănos unul cu celălalt, legătura de frăţie dintre ei era cât pe ce să se distrugă şi toţi erau atraşi de lucruri lumeşti. Allah (SWT) îi avertizează pe credincioşi să nu concureze pentru lucruri lumeşti în această viaţă, pentru că aceasta poate fi o cauză a dezbinării lor şi a pierderii legăturii de frăţie; în consecinţă, va conduce la pierderi materiale şi la pierderea determinantelor spirituale ale victoriei. Din acest motiv, în versete li s-au poruncit lor să nu acorde deloc atenţie prăzilor din luptă, deoarece Allah (SWT) spune: „Spune: «Prăzile sunt ale lui Allah şi ale Trimisului!»” (Sura Al-’Anfal: 1). Factorii care au contribuit la obţinerea victoriei s-au infiltrat în inima şi mintea lor. Când aceşti factori au fost fixaţi, El (SWT) i-a distribuit în 41 de versete, până la versetul 69 în care inferioritatea chestiunii legate de prăzi este explicată, iar permisiunea a ceea ce a fost luat deja a fost oferită: „Deci mâncaţi voi din cele ce le-aţi luat ca pradă, dacă ele sunt îngăduite şi bune...” (Sura Al-’Anfal: 69).

 

Cheile victoriei sunt, aşa cum am menţionat şi mai înainte, întoarcerea la Allah (SWT) pentru a-I cere ajutorul şi angajarea în efort susţinut (în cazul nostru, pregătirea pentru luptă). Printre aceste pregătiri putem menţiona puternica legătură de frăţie şi unitatea musulmanilor, pentru că, dacă legătura de frăţie s-a pierdut, iar în schimbul ei domneşte separarea şi dezbinarea, înfrângerea este gata să apară. În consecinţă, sura este intitulată Al-’Anfalpentru a ne aminti principala cauză a pierderii.

 

Anularea legii moştenirii

Sura a fost întreruptă de anularea legii moştenirii între sahabe (companionii Profetului − saaws), lege prin care un om putea să-l moştenească pe fratele său (în Allah, în Islam, nu frate de sânge). Ultimul verset al surei poate fi tradus astfel: „Totuşi cei care sunt legaţi prin rudenie [înrudiţi prin sânge] au întâietate unii faţă de alţii...” (Sura Al-’Anfal: 75). Astfel, moştenirea între cei legaţi prin frăţie (în Islam) a fost o etapă temporară, care a precedat bătălia de la Bedr, şi care a fost permisă pentru a adânci sentimentele de îndatorire şi dragoste unul faţă de celălalt. După victoria de la Bedr, societatea musulmană a fost unită atât de puternic, precum niciodată înainte, deoarece victoria vindecă cele mai multe probleme psihologice ale unei societăţi.

Aceasta a fost sura Al-’Anfal. Trebuie să fim siguri că am înţeles în totalitate principiile victoriei astfel încât Allah (SWT) să ajute comunitatea noastră. Ar trebui să ne întoarcem la Allah (SWT) şi să fim siguri că El este Cel Care asigură victoria: „Şi nu este victorie decât numai la Allah”(Sura Al-’Anfal: 10). Mai mult, ar trebui să facem tot ceea ce putem pentru a câştiga victoria (să acumulăm cunoştinţe, să reuşim pe plan social şi practic şi să evităm plăcerile lumeşti, pământeşti − de ex., în sură: prăzile − pentru a ni se răspunde la rugă (dua’) şi pentru a recâştiga demnitatea şi superioritatea naţiunii noastre.

 

Aspecte conclusive în legătură cu subiectul dezbătut

După primele zece sure ale Coranului, ideea că noi suntem reprezentanţii lui Allah se cristalizează. Mai mult, obiectivele şi mesajele surei se reunesc pentru a constitui un singur mesaj destinat cititorului Coranului.

 

 

Trebuie să fie evident, până în momentul de faţă, că surele Coranului se reunesc pentru a forma un singur lanţ de mesaje şi de idei consistente.

Amr Khaled

Traducere Aisun Emirsali