În general, cei care se hotărâsc să citească Coranul, își imaginează că vor lectura o carte structurată asemeni unui roman, dar când își dau seama că nu este așa, se lasă păgubași. De ce? Deoarece percepția lor despre Coran este greșită. Coranul nu este o carte obișnuită. Nu are introducere, cuprins, punct culminant și încheiere, așa cum se așteaptă cititorul. Paradoxal, deși versetele coranice subliniază în diverse locuri că mesajul transmis este clar și ușor de înțeles (Coran 54: 17, 22, 32, 40), unii dintre cititorii Coranului se plâng de neînțelegerea acestuia. Așadar, unde este problema? La Coran sau la cititori? Este mesajul Coranului greoi? Oare Coranul a fost perceput corect? Ori cultura cititorilor cu privire la Coran este insuficientă? Indiferent de situație, datoria fiecarui musulman este de a citi, a înțelege, a medita și a trăi (Coran 47: 24; 4: 82) conținutul Coranului – care este „cartea vietii”. În caz contrar, acesta nu va beneficia de călăuzirea despre care ne pomenește Coranul (Coran 17: 9).

Fie că suntem de acord, fie că nu, trebuie să admitem existența unei probleme în ceea ce privește înțelegerea Coranului. De aceea, în continuarea articolului, am să expun posibilele cauze care au dus la percepția și înțelegerea eronată a Coranului, mai mult, au făcut din Coran o „carte de neînțeles”, și voi încerca să prezint soluții pentru diminuarea acestor probleme de înțelegere. Probleme ale cititorului ce țin de cultura generală și percepția Coranului Am făcut referire anterior la faptul că acest Coran nu este o carte obișnuită. Coranul nu a fost scris de un autor în camera de studiu, ci a fost revelat de Allah prin intermediul îngerului Gabriel, Trimisului Său, de-a lungul a douăzeci și trei de ani, în funcție de evenimentele petrecute în acele timpuri, respectiv în urma dialogului dintre om și Divinitate.

Necunoașterea unor noțiuni elementare de acest gen cu privire la natura Coranului, dau naștere la unele percepții greșite, după cum urmează: Cititorul necunoscând aceste date despre Coran, se așteaptă să înțeleagă un anumit subiect citind doar un pasaj sau un capitol, însă lucrurile nu stau deloc așa, deoarece temele în Coran sunt dispersate în toate cele 114 capitole ale sale. Ca urmare, cel care voiește să știe ce spune Coranul despre un anumit subiect (spre exemplu, statutul femeii), trebuie să analizeze toate versetele care abordează acel subiect, în caz contrar, percepția unei teme având la baza doar o parte din versete sau doar o singură sură (capitol) poate fi eronată, nereprezentând imaginea în ansamblu, Coranul fiind acel întreg ale cărui versete (unități) nu pot fi considerate unele mai bune decât altele, unele valabile, iar altele nu. Pe de altă parte, cititorul trebuie să știe că unele versete le explică pe celelalte (metoda de explicare a Coranului prin el însuși – tefsir el-Kuran bil Kuran), căci unele versete sunt mai detaliate, iar altele sunt mai concentrate. Unii dintre cititorii Coranului cred că ordinea surelor din Coran a fost stabilită cronologic, ceea ce este greșit. Ordinea surelor în Coran nu a fost stabilită în funcție de timpul revelării, ci în funcție de alte considerente. De aceea, recomand celui care dorește să înțeleagă mai bine evenimentele din perioada revelării, să citească Coranul în ordine cronologică, aceasta fiind cunoscută datorită relatărilor transmise de unii companioni (ne-au fost transmise 4 ordonări ale surelor Coranului ce prezintă unele deosebiri între ele). Alții nu dau importanță perioadei în care au fost revelate versetele, ei crezând că li se revelează Coranul în momentul în care îl citesc, desprinzându-l astfel de mediul în care a fost pogorât, ceea ce este din nou greșit; când un verset este rupt din contextul istoric, înțelegerea corectă a mesajului devine imposibilă, fiindcă cititorul nu are de unde să cunoască cine, când, cui și ce anume a transmis. De aceea, este absolut necesar să înțelegem Coranul în perioada în care a fost revelat, următorul pas constând în a transpune mesajele lui, prin analogie, în prezent. Cunoașterea și diferențierea versetelor/surelor meccane (versetele care au fost revelate înainte de emigrarea la Medina; se deosebesc de cele medinite prin rimă și mesajul caracteristic acestei perioade) de cele medinite (versetele care au fost revelate după emigrarea la Medina; se deosebesc de cele meccane prin versetele lungi ce cuprind legi și norme) contribuie de asemenea foarte mult în procesul de înțelegere corectă a Coranului, deoarece ne furnizează date despre fundalul acțiunii care a stat la baza revelării versetelor. O altă percepție greșită este aceea conform căreia Coranul a fost transmis sub forma unui text scris. Se știe că pasajele coranice au fost revelate prin îngerul revelației – Gabriel, profetului Muhammed care le-a transmis ulterior către primii receptori sub forma unui discurs, și nu sub forma unui text scris. Deosebirea dintre un discurs și un text scris este evidentă deoarece, în timp ce detaliile acțiunii sunt prezente în transmiterea textului scris, aceleași detalii sunt omise în transmiterea pe cale orală, ele fiind deja cunoscute de cei care au participat la acțiune. Prin urmare, Coranul fiind un discurs, detalii precum părțile dialogului, momentul și motivul acțiunii, nu sunt menționate întotdeauna în versete, ele necesitând a fi subînțelese din contextul istoric/coranic.

Fără îndoială că aceasta este deosebirea cea mai importantă dintre noi și primii interlocutori ai Coranului, aceștia din urma fiind prezenți în timpul revelării și știind cine, ce, când și de ce a relatat un anumit lucru, în timp ce noi deținem doar textul Coranului și unele relatări (unele dintre aceste relatări au fost clasificate de către învățați în categoria relatărilor neautentice) cu privire la motivele care au stat la baza revelării acestor versete. Cu alte cuvinte, fundalul acțiunii revelării versetelor care era evident pentru cei prezenți în perioada pogorârii Coranului, a ajuns să reprezinte pentru generațiile care au urmat, o latură necunoscută care poate fi edificată doar în urma unui efort intelectual intens. O altă percepție problematică este aceea conform căreia citirea Coranului se restrânge doar la psalmodierea versetelor (recitarea în limba arabă a Coranului este necesară, însă înțelegerea sensurilor lui este absolut necesară) fără a-i înțelege sensurile. În prima fază, citirea Coranului fără a-i înțelege sensurile era inadmisibilă, însă, o dată cu trecerea timpului, acțiunea de a citi Coranul s-a restrâns la o simplă psalmodiere a literelor arabe fără înțelegerea sensurilor, ba mai mult decât atât, pentru unii musulmani ajungând să conteze numărul citirilor și nu înțelegerea textului coranic. De aceea, nu trebuie să ne mirăm de ce Coranul a devenit, din cea mai citită carte de pe întreg mapamondul, cea mai neînțeleasă. Din păcate, cunoașterea Coranului de către musulmani a suferit transformari radicale de-a lungul istoriei. În timp ce Coranul era o „carte a vietii” în perioada Revelației prin care mintea și sufletul prindeau viață (Coran 8: 24), a ajuns de-a lungul timpului să fie percepută de către unii ca fiind o carte aducătoare de noroc (unii musulmani își agață Coranul la gât iar alții pe peretele din casă sau de la magazin crezând că materialul pe care sunt scrise versetele coranice îi vor feri de lucruri rele, le vor aduce binecuvântare și le va spori câștigul), de către altii ca fiind o carte de neatins (conform unei concepții răspândite, Coranul nu poate fi atins fără abluțiune; el trebuie să fie ținut într-o husă protectoare și pus în cel mai înalt loc al camerei), pentru alții o carte dedicata mortilor (unii musulmani obișnuiesc să citească/recite din Coran doar cu prilejul înmormântărilor. S-a făcut astfel o asociere greșită între Coran și cei decedați, cu toate că un verset din capitolul „Yasin” arată într-un mod clar că obiectivul Coranului sunt cei vii) .

Urmare acestui fapt, ghidul divin a fost scos din viața noastră și musulmanii au ajuns să urmeze mai mult un islam tradițional produs de civilizația musulmană, respectiv de mintea umană. Probleme ce țin de traducerile existente în limba română Indiferent de scopul care a stat la baza acestor traduceri și de către cine au fost realizate, cred că acestea trebuie privite ca o bogație și nu ca niște materiale lipsite de valoare, și spun acest lucru bazându-mă pe propria experiență. Îmi aduc aminte că în perioada post-comunistă nu exista nicio traducere a Coranului în librăriile din țară. Ca urmare, singurii care îmi puteau spune câte ceva despre sensurile versetelor erau studenții arabi care încercau să-mi tălmăcească unele versete din Coran. Aflând că se găsește o traducere a Coranului la o tarabă din oraș, m-am dus în grabă și mi-am procurat acel exemplar. Era un Coran cu coperta neagră pe care scria cu litere aurii „Coran” și a cărei traducere aparținea domnului Silvestru Octavian Isopescu (Silvestru Octavian Isopescu s-a născutpe 23 decembrie 1878, la Suceava. După terminarea cursurilor liceale (1889-1896) la Suceava, urmează Facultatea de Teologie din Cernăuți (1896-1900), unde a obținut și doctoratul. Imediat după terminarea studiilor teologice, este trimis să învețe limbile marilor civilizații ale Orientului Mijlociu la Universitatea din Viena și la alte centre universitare din Imperiul Austriac. Astfel, că pe lângă cunoașterea aprofundată a limbilor greacă, latină și germană, își mai însușește și o serie de limbi orientale, printre care și limba arabă. Începând cu data de 25 decembrie 1900, este numit docent pentru limbile orientale și Vechiul Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți. La scurt timp, după această numire, devine professor agregat la aceeași facultate. În timpul primului război mondial activează ca preot militar.În 1918, se călugărește. După ce devine arhimandrit, se mută la Iași unde activează ca preot paroh, începând cu data de 1 iulie 1918, la biserica Sfântul Sava. În același an, în noiembrie, este ridicat la rangul de arhimandrit. Tot atunci a fost numit profesor la Catedra de limbă și literatură greacă din cadrul Facultății de Litere a Universității din Iași (1918- 1922). A murit la 30 august 1922 la Iași, în plină capacitate creatoare, la doar patruzeci și patru de ani și a fost înmormântat la mănăstirea Cetățuia). De îndată ce am ajuns acasă, am deschis nerăbdător cartea și am început să citesc introducerea, însă, din cauza blasfemiilor prezente în această introducere am rupt paginile cu pricina și le-am aruncat. Mai apoi, uitându-mă la traducerea surei Fatiha am realizat că traducerea propriu-zisă a sensurilor Coranului nu semăna deloc cu stilul autorului pe care-l descoperisem în introducere, așa ca am păstrat traducerea sensurilor fără introducere, fiind unica sursă referitoare la sensurilor Coranului de care dispuneam la acea vreme. Arabista Nadia Anghelescu spunea despre blasfemiile existente în traducerea lui Isopescu (Traducerea a fost realizată în 1912, iar lucrarea a fost realizată, după cum afirmă însuși autorul, pentru ca clerii bisericii, citind această traducere, să cunoască mai bine religia musulmanilor care a adus atâta daună bisericii) că ar trebui puse pe seama înțelegerii Coranului specific sfârșitului de secol XIX și începutului secolului al XX-lea, atunci când orientaliștii manifestau o atitudine destul de dușmănoasă și subiectivă cu privire la Islam (Nadia Anghelescu, „Introducere în Islam”, Polirom, 2014, p. 23). Nu aș putea să nu specific că în România această atitudine a cunoscut schimbări majore începând cu Mircea Eliade (Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago). În prezent există patru traduceri diferite ale Coranului în limba română (Traducerea lui Isopescu, traducerea realizată de Liga Islamică și Culturală din România, traducerea prof. George Grigore, traducerea lui Ali Mehmet Mustafa), lucru ce ar trebui să ne mulțumească deoarece, după părerea mea, acestea contribuie într-un fel sau altul la o mai bună înțelegere a Coranului. Dacă ar fi existat o singură traducere am fi fost constrânși de situație să înțelegem versetul în sensul pe care autorul l-a dat în traducerea respectivă, însă, având la îndemână și alte traduceri, putem face comparație între ele, având astfel posibilitatea să cunoaștem și celelalte interpretări ale versetelor și să putem face deosebirea între o traducere buna (unii înțeleg printr-o traducere bună a Coranului o traducere mot a mot. De fapt, acest tip de traducere nici nu este posibilă căci fiecare limbă are caracteristicile sale particulare care traduse ad litteram sunt pur și simplu de neînțeles. Iar în situația în care se forțează și se traduce versetul mot a mot, neglijându-se scopul pentru care a fost revelat versetul, va rezulta o traducere rigidă ce poate conduce la o înțelegere eronată. Din aceste considerente, învățații musulmani au spus că în ceea ce privește traducerea Coranului este posibilă doar traducerea sensurilor versetelor și nicidecum traducerea ad litteram a acestora), obiectivă, și alta defăimătoare și subiectivă.

În situația în care traducerile în limba română nu îndepărtează valul de pe versete și acestea rămân neînțelese, va recomand fie să apelați la traducerile în alte limbi, fie să întrebați pe cineva care cunoaște mai bine Coranul. Pași practici pentru o mai bună înțelegere a Coranului

1. Citiți o carte despre viața profetului Muhammed care prezintă și situația sociopolitico-economică a Pensinsulei Arabe înainte de revelație (lucrările despre viața profetului Muhammed de obiecei prezintă și date despre situația arabilor în perioada preislamică).

2. Citiți materiale care conțin detalii despre natura Coranului pe care le găsiți, de obicei, în cărțile ce conțin noțiuni introductive despre islam Mustafa Islamoglu, „Ce înseamnă Islam?”; Enghin Cherim, „Noțiuni elementare pentru înțelegerea corectă a versetelor Coranice”, https://www.academia.edu) sau în introducerea unor traduceri ale sensurilor Coranului (traducerea sensurilor Coranului, Liga Islamică și Culturală).

3. Alegeți o traducere de bază.

4. Citiți traducerile sensurilor surelor Coranului în ordine cronologică.

5. Subliniați versetele care au rămas neînțelese în urma meditării la sensurile acestora.

6. Comparați traducerea aleasă cu celelalte traduceri existente.

7. Citiți și încercați să înțelegeți versetul în paragraful/sura în care este prezentat și nu scoateți versetul din context.

8. Încercați să înțelegeți versetul, ținând cont și de celelalte versete care abordează același subiect.

9. Încercați să realizați conexiunea între versetele/capitolele citite și evenimentele petrecute în perioada revelării (viața Profetului).

10. Încercați să găsiți conexiuni între versetele/paragrafele unei sure.

În încheiere aș dori să subliniez faptul că înțelegerea și percepția corectă a Coranului necesită cultură general (sau cel putin noțiuni elementare) despre islam și Coran. Știm foarte bine că cei apropiați Profetului nu aveau probleme însemnate de înțelegere a versetelor coranice deoarece acestea erau revelate în limba pe care o cunoșteau foarte bine. Pe de altă parte, primii cititori ai Coranului cunoșteau foarte bine evenimentele care au stat la baza revelării versetelor și de aceea știau cine, de ce, când și cui au fost adresate. De altfel, atunci când aveau o problemă de înțelegere a unui verset apelau la Profet pentru tălmăcirea acestuia. Toate aceste aspecte au contribuit la o înțelegere firească și fără eforturi a mesajului coranic. Problema ar mai consta în faptul că, din punct de vedere literal, limba arabă coranică nu mai este înțeleasa astăzi în totalitate de către toți arabofonii, deoarece nivelul limbii arabe a scăzut considerabil fie din cauza introducerii unor termeni străini, fie din cauza utilizării dialectelor în locul limbii literare. Din acest punct de vedere observăm că un arab contemporan nu mai este precum un arab care a trăit în perioada revelației, mai mult decât atât, dacă acesta nu are cultură generală și o percepție corectă în ceea ce privește Coranul, îi va fi imposibil să-l înțeleagă la prima vedere și va fi absolut necesar să se cultive, precum un nearab, cu privire la istoria Peninsulei Arabe din acea perioadă, viața Profetului și alte aspecte tehnice care fac obiectul studiului Științelor Coranului. În consecință, mesajul Coranului a fost și este clar, ușor de înțeles, cu toate acestea a ajuns să nu mai fie accesibil pentru noi, cei care pretindem astăzi că urmăm Coranul. Din păcate, percepția greșită, lipsa culturii generale și lipsa noțiunilor elementare despre islam și Coran, au dat naștere la generații de musulmani lipsiți de Coran. Așa cum înțelegerea unei cărți de specialitate implică o inițiere cu privire la structura și termenii specifici utilizați, și citirea Coranului implica aceeași inițiere prealabilă. Cu toate acestea, vreau să subliniez că principalele mesaje ale Coranului, (cum ar fi Unicitatea lui Allah/Dumnezeu sau crezul în Ziua Judecății) sunt foarte clare și nu implică o cunoaștere de specialitate, respectiv o inițiere prealabilă.

Fie ca Allah să călăuzească întreaga omenire spre citirea, înțelegerea corectă și trăirea revelației Creatorului Absolut.

Autor: Enghin Cherim

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here